O poezie care mi-a dat mult de gandit. Multumim, Corneliu

EVADAREA DIN MEDIOCRITATE
(de Daniel Chirilieanu)

Păcatul cel mai răspândit e plafonarea
Şi lucrul doar la jumatate dus.
Când ţi se pune întrebarea
Şi când te mulţumeşte căutarea
Cuvântului prea ieftin ca răspuns.

Păcatul nu-i atunci când faţa-i tristă
Şi nici atunci când visele te dor,
Ci numai dac-o faptă altruistă
O faci de mântuială
Sau pentru nu ştiu care spectator.

Cumplit nu e când pierzi în mod total,
Ci numai să te faci că ai învins.
Şi nu-i ruşine să te zbaţi sub val
Şi nici să cazi în drumul tău spre mal,
Ci e păcat să fii un luptător pretins.

Un lucru nu-i destul să fie început
Şi nici sfârşit aşa-ntr-o doară.
Un zâmbet, dacă-i numai de-mprumut,
Iar bună-ziua sec şi abătut,
E ca un mucegai căzut peste cămară.

Eroul doar pe jumatate nu-i erou,
E doar un trădator de veşnicie,
Şi noul lustruit nu este nou,
Iar binele neterminat e rău,
Ca şi atunci cand eşti bogat pe datorie.

La Dumnezeu nu merge cu trişare
şi nici cu sfinţi pe jumătate decăzuţi.
Ori aşteptarea este aşteptare,
Ori alergăm în alergare;
În Cerul Lui nu-i loc de prefăcuţi.

E timpul să ne plângă inima de dor,
E vremea să cântăm cu toata gura
Şi să trăim ca orice bun aşteptător,
Cu ochii pironiţi la răsărit de nor,
Iar El, venind, ne va plăti toată măsura

(Domnul “ne vrea cu gelozie pentru Sine”, ne vrea isprăviţi şi integrii,
ne vrea devotaţi şi dedicaţi, ‘totdeauna gata’…, şi “în clocot”! – Corneliu)

Categories: Poezii