Departe de Tronul Luminii,
Pierdut pe cărări de astre,
Obosit şi trist  globul tinii,
Poartă păcatele noastre !

Lucifer, fusese izgonit,
De Cel Prea Înalt, din glorii,
Şi Pământul atunci l-a lovit,
Smulgându-l mişel, splendorii!

Şi iată-L pe Dumnezeu strigând,
Cin’ va ridica durerea? 
Şi Fiul de îndată spunând: 
“-Tată, cobor  să-Ţi fac  vrerea”!

Se-aşterne în ceruri tăcerea
Şi solu-i trimis pe pământ
Cu vestea: El lasă puterea
Mariei, în trupul plăpând!

Ca  prunc, s-a  născut într-o  noapte,
Pe pământ uscat şi pietros!
Înfăşat în tainice şoapte,
Al cerului rege,  Hristos!

Iubirea Dumnezeului Bun,
Vine-n a noastră fiinţă;
Într-un staul la margini de drum;
Din glorii, în umilinţă!…

Noapte de cântări, minunată;
Cerurile-s toate aurori!
A Domnului slavă s-arată
Nouă, ca atunci, la păstori!…

Oraşul   Betleem, e sfinţit
Prin Fiul, ce-a venit de  sus,
Ce-n Bunul Dumnezeu a unit;
Pământ şi Cer, cum a spus!

A stelei lumină ne cheamă,
La Marele nostru Împărat,
Acum, biruind orice teamă,
Veniţi,  mântuirea s-a dat!

Amin!   Vasile Ghiţă – Portland

Categories: Poezii