Deliberarea si rugaciunea au fost excluse!

Dragii mei colegi de lucrare

Am fost angajat sa traduc la tribunal. Este o treaba trista si nu vreau sa vorbesc despre cazul de acolo.
Eu vreau sa va vorbesc despre altceva: despre vinovatia noastra.

Stand acolo si asistand la ce se intampla, am avut privilegiul de a nu fi dat afara, ca ceilalti, atunci cand au ramas numai judecatorul si avocatii sa vorbeasca intre ei.

Intregul proces m-a facut sa inteleg o greseala pe care o facem noi, cei “neinstruiti” cand judecam in Comitete sau in Adunari Generale anumite plangeri sau situatii.

Greseala: Noi aducem pe toti cei implicati la un loc si-i tinem cu noi pe toata durata procesului de analiza si decizie. Asta are doua dezavantaje majore:

1.    Ii face pe cei pe care-i analizam sa fie de fata la toata “discutia” dintre cei care analizeaza situatia lor si-i nauceste, pentru ca foarte rar, cei care analizeaza cazul sunt “de aceeasi parere” inca de la inceput. Deosebirile de pareri, imposibil de evitat, pe care lamuririle si dezbaterea le transforma pana la urma intr-un consens, ii fac pe cei “analizati” sa simpatizeze cu cei care “tin partea lor” si sa-i dusmaneasca pe ceilalti. Asta in cazul fericit in care totul se termina cu un consens …

2.    Nu da timp necesar dezbaterii “la rece”, fara prezenta celor discutati si-i face pe cei ce analizeaza sa fie direct influentati de prezenta persoanelor in cauza.

Solutia: Ar trebui sa facem si noi ca la orice alt “proces” de analiza a unei situatii: sa-i ascultam pe toti cei care au ceva de spus, sa punem intrebarile necesare, dar sa nu ne pronuntam in nici un fel, ci sa-i rugam sa iasa putin afara, dupa care sa urmeze … o prioada de in care “deliberam si ne rugam”! Ar exista astfel un proces in trei etape: ascultare, deliberare, cumonicarea solutiei. Asta ar duce la o mai buna functionare pentru toate partile implicate.

1.    Cei care analizeaza ar putea discuta liber si “la rece” cazul fara sa fie influentati de prezenta celor in cauza. Parerile contrare sau deosebite s-ar puteat exprima liber, discutiile ducand pana la urma la o SINGURA parere aflata prin consens. Numai ACEASTA le va fi comunicata celor “analizati”. In caz ca nu se ajunge la un consens, cei implicati ar putea fi chemati inapoi si li s-ar putea pune intrebari suplimentare.

2.    Cei “analizati” ar avea timp sa stea putin in asteptare si sa-si reanalizeze pozitia lor (e uimitor ce “mai limpede” vezi o situatie dupa ce ai fost obligat sa le-o explici altora!), iar comunicare finala care li se va da va fi UNA singura, clara si practica.

Expilcarea problemei: Eu cred ca ceea ce am facut eu si, probabil, noi pana acum se apoate rezuma la zicala: “Graba strica treaba” sau “Cearta pana la clarificare … sau consternare … sau cedare”.

Atmosfera “incalzita” a disputelor i-a facut nu o data pe cei mai seriosi si duhovnicesti sa se retraga speriati sau sa cedeze dezgustati. Cel mai grav este ca ne-am repezit sa discutam si sa dam solutii bazati pe gandirea si simtirea noastra (si pe rugaciunea scurta de la inceput), in loc sa ne dam sansa sa auzim vocea Domnului in timpul unei perioade de rugaciune din perioada de deliberare. Mai ales in situatia lipsei de consens a celor care analizeaza un caz, rugaciunea ar trebui neaparat inclusa in ceea ce facem impreuna.

Am fost membru intr-un Comitet de Misiune cu o arie foarte mare de acoperire; fonduri mari, oameni multi, probleme nenumarate. Cred ca ati ghicit: ei practicau EXACT procesul explicat mai sus si neglijat de noi cu atata perseverenta. (Erare umanum est … perseverare diabolicum, in latina mea aproximativa). M-a surprins cat de linsititi si negrabiti mi s-au parut ei mie. Eu as fi rezolvat toate problemele intr-un timp record … Nu inseamna insa ca le-as fi rezolvat si … BINE. Astazi inteleg CUM si DE CE faceau ei ceea ce faceau atunci … bine.

Va supun atentiei si analizei aceasta problema. Poate deliberati putin asupra ei si … va rugati, inainte de a va face o parere proprie.

In slujirea comuna, Daniel Branzai

P.S. _ comentariu primit

De fapt, avem de invatat acest lucru si din Scripturi, ba inca de la unii de la care nu credem ca avem ceva de invatat. Vezi episodul cu Petru si Ioan in Templu. Au fost prinsi si aruncati in inchisoare, si cand au fost adusi in fata Sinedriului, acestia, dupa ce le-au pus niste intrebari, i-au scos afara, si abia apoi au hotarat ceva in dreptul lor. Vezi Fapte 4:15.

Advertisements


Categories: Articole de interes general, Maxime si cugetari, Raspunsuri la intrebari

3 replies

  1. O atitudine inteleapta, scripturistica pana la urma, prin care am fi scutiti de multe amaraciuni , dezgusturi si chiar dureri!

  2. Psalmul 89 :30…”Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea şi nu vor umbla după poruncile Mele,
    31. dacă vor călca orânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele,
    32. atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
    33. dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
    34. nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.”……..
    Dumnezeu in bunatatea Lui a pregatit si joarda tot spre binele nostru……El nu ne paraseste , nu tace si intoarce spatele !
    In Europa de est este o tarisoara…Romania daca mai tineti minte, aici foarte rar se ajunge la judecata.E mai simplu sa intorci spatele.

Trackbacks

  1. Deliberarea și rugăciunea au fost excluse! – ARMONIA MAGAZINE – USA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: