,,Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba. Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui“ (2 Timotei 4:5-8).

Cantitativ și calitativ, apostolul Pavel a fost cea mai influenită persoană a creștinismului dintre Neamuri (Între evrei n-a fost iubit nici atunci și nu nu prea este iubit nici acum …). Așa cum evreii au trăit în matricea făurită de Moise, creștinismul trăiește în tiparele apostolului Pavel. Asta nu este puțin lucru!

Totuși, în clipa marilor bilanțuri, la poarta intrării în eternitate, când stă cu bagajele pregătite pentru clipa marii plecări ,,dincolo“, omul acesta, spre deosebire de atâția alți lideri creștini, nu vorbește nimic despre ,,realizările“ sale din lucrare, ci de biruințele lui din lăuntru. Nu, nu căutați un bilanț managerial în acest scurt testament al apostolului. Nu ne-a spus și nu vom știi niciodată câte biserici a înființat, câte cărți a scris, câte diplome a acumulat, câte predici a rostit, câți convertiți a avut sau câți oameni a botezat. Cel puțin în acest ultim aspect al lucrării, apostolul a avut o adevărată alergie la statistici ,,meritorii“. Părerea lui despre botez îl pune în contrast categoric cu ,,râvna noastră baptistă“:

,,Hristosa fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaius, pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu. Da, am mai botezat şi casa lui Stefana, încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică“ (1 Cor. 1:13-17).

Ce deosebire mare între apostolul Pavel și unul din prietenii mei predicatori care se lăuda după un botez cam așa: ,,Încă un diamant în coroana pe care mi-o va da Domnul în veșnicie!“

Lucrarea din afară, lucrarea dinăuntru … Care este de fapt ,,a noastră“? Cu ce ne vom înfățișa înaintea Domnului? Pentru apostolul Pavel, lucrarea dinăuntru a fost prioritară. El știa că nu ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu ceea ce a făcut El prin noi, ci cu ceea ce am făcut noi din noi înșine! Dacă, oricum, totul este prin har, apostolul Pavel se temea să nu facă zadarnic harul de care a avut parte:

,,Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat“ (1 Cor. 9:26-27).

Ce potențială tragedie! Să te folosească Dumnezeu la mântuirea altora și să te pierzi pe tine însuți! Dumnezeu lucrează (1) pentru noi, (2) prin noi și(3) în noi, dar de departe, cea mai importantă lucrare la care trebuie să veghem este lucrarea în noi înșine! Altfel, la evaluarea finală a lui Dumnezeu vom fi mântuiți ,,dar ca prin foc“ și toate paiele, toată trestia și tot lemnul vor fi arse (1 Cor. 3:10-15).

,,Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; “ (Gal. 2:20-21).

Este foarte ,,firesc“ (în sensul că este plăcut firii pământești) să te îmbeți cu apă rece uitându-te la rezultatele lucrării lui Dumnezeu prin tine. În astfel de clipe uiți că ce s-a întâmplat a fost de fapt lucrarea făcută prin puterea lui Dumnezeu, nu prin puterile sau meritele tale:

,,Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine“ (1 Cor. 15:9-10).

,,Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău”. Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:17-20).

 ,,M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.“

Iată nu doar trei puncte principale pentru o predică, ci trei principii de viață, trei ,,realizări“ personale cu care ne vom înfățișa fiecare înaintea Domnului. Preocupările fiecăruia dintre noi trebuie să fie formulate în verbe care definesc astfel de preocupări:

,,Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire“ … ,,am fost răstignit împreună cu Christos“ …  ,,Aleg … în aşa fel ca să capăt premiul!“ …,,să fiu treaz în toate lucrurile“ …  ,,păstrez credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut din credinţă“ …

,,Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul“ (Ieremia 9:23-24).

Care sunt planurile tale pentru anul cel nou în care am intrat? Îți recomand să facem împreună ceea ce a făcut apostolul Pavel: să veghem asupra noastră înșine.  La urma urmei, înaintea lui Dumnezeu ,,fiecare își va purta sarcina lui însuși“, nu pe a altora.

Categories: Amintiri, Studiu biblic, Teologice

Tags: Daniel Branzai