DE CRISTINA ISABELA LĂPĂDĂTONI  /   OPINII   /   Publicat: Sâmbătă, 10octombrie 2026, 12:15   /   3 comentarii

Nu știu cu ce să încep. Nu pentru că n-aș avea ce spune, ci pentru că am atât de multe de spus după ce am urmărit aseară interviul doamnei Cristela Georgescu, acordat lui Alex Jones, pe platforma X. Dacă nu l-ați văzut, vă rog frumos să-l urmăriți. Îl găsiți pe foarte multe platforme, inclusiv tradus în limba română. Măi, oameni buni, cu asta încep, azi: JOS PĂLĂRIA, DOAMNA GEORGESCU. 

Credeți-mă, femeia aceasta este de o inteligență, o decență și un echilibru ieșite din comun. Un interviu de excepție! O engleză impecabilă, un discurs extraordinar de coerent, elegant și echilibrat, având în vedere situația prin care trece familia dânsei de aproape doi ani și cu precădere în ultima săptămână. Multe alte doamne, în locul ei, ar fi fost infinit mai agresive verbal la adresa statului român. Și, sincer, le-aș fi înțeles. Dar această femeie a demonstrat că poți să vorbești despre lucruri extrem de dureroase fără să-ți pierzi demnitatea. Că poți să fii ferm fără să urli. Că poți să fii puternic fără să devii agresiv. Asta înseamnă clasă. Asta înseamnă caracter. 

Doamnă, prin clasă, decență, inteligență și echilibru, ați îngropat aseară mai mulți oameni decât ar fi reușit alții printr-o mie de discursuri agresive. Și vă spun toate acestea fără să fiu vreo admiratoare a lui Călin Georgescu sau a familiei sale. Dar inteligența o recunosc, indiferent unde o întâlnesc.

Iar acum să vorbim puțin despre voi, domnilor care reprezentați statul român. Pentru că, după interviul de aseară, imaginea statului român a fost, în opinia mea, șifonată tare. TARE! Și nu din cauza englezei doamnei Georgescu, ci din cauza lucrurilor pe care le-a povestit.

Inclusiv celebra percheziție de la locuința familiei. O armată de oameni înarmați, o ușă spartă cu berbecele și, potrivit relatării dânsei, în casă o femeie, doi copii minori și un bătrân de aproape 90 de ani.

BĂI, OAMENI BUNI, VOI CU CINE VĂ LUPTAȚI, DE FAPT?

Nu știați cine locuiește acolo? Nu aveați informații despre persoanele aflate în casă? Nu ați evaluat riscurile înainte să trimiteți atâtea forțe? Ba da. Știați tot. Sunt informații incluse în fișa informativă a obiectivului ce urmează a fi percheziționat. Ați trimis o armată de oameni cu mitraliere, pentru un obiectiv în care se aflau: o femeie, doi copii minori și un bărbat în vârstă de 90 de ani? Ați spart ușa cu berbecele în acest context? Ok! 

Și presa? Cum se face că, la anumite percheziții, presa află atât de repede unde trebuie să fie cu camerele?Cine îi anunță? Cine transformă o anchetă într-un spectacol televizat? Pentru că, domnilor, JUSTIȚIA SE FACE CU PROBE, NU CU BERBECUL ÎN FAȚA CAMERELOR DE FILMAT!

Și apropo de desfășurări impresionante de forțe. VĂ MAI AMINTIȚI DE CARACAL? Vă mai amintiți de Alexandra Măceșanu, de apelurile disperate la 112, de orele în care o copilă cerea ajutor, iar statul român nu a reușit să intervină la timp? Acolo unde era nevoie de o intervenție rapidă, statul a eșuat. De ce?

Aici, pentru o percheziție, am văzut imagini și am auzit relatări despre o mobilizare impresionantă. De ce? De ce atâta forță într-o situație și atâta neputință în cealaltă? Știu că sunt situații juridice diferite. La Caracal era infinit mai mare pericolul. CINE STABILEȘTE CÂND STATUL ROMÂN TREBUIE SĂ FIE PUTERNIC ȘI CÂND ÎȘI PERMITE SĂ FIE NEPUTINCIOS?

Și acum vă mai spun ceva: dacă până aseară doamna Cristela Georgescu nu avea suficienți admiratori, eu cred că după acest interviu a câștigat foarte mulți. Nu prin propagandă. Nu prin agresivitate. Nu prin atacuri. Ci prin inteligență, simplitate și decență. Iar voi, cei care credeți că veți îngropa familia Georgescu prin tot acest spectacol public, s-ar putea să obțineți exact contrariul. NU-I ÎNGROPAȚI PE EI. RISCAȚI SĂ VĂ ÎNGROPAȚI PE VOI.

Pentru că simpatia publică nu se câștigă întotdeauna prin discursuri politice. Uneori se câștigă prin nedreptatea pe care oamenii o văd. Și există un lucru pe care nu-l puteți controla: reacția oamenilor atunci când au impresia că un stat își folosește întreaga putere împotriva unei familii.

Nu știu dacă doamna Cristela Georgescu va intra vreodată în politică. Dar, după felul în care s-a prezentat aseară, nu m-ar mira să aibă un public numeros care să o asculte. Și nu știu nici dacă veți reuși vreodată să opriți ceea ce numiți „fenomenul Georgescu”. 

Dar un lucru ar trebui să înțelegeți: CU CÂT OAMENII PERCEP MAI MULTĂ NEDREPTATE, CU ATÂT CREȘTE RISCUL CA VOI SĂ ALIMENTAȚI EXACT FENOMENUL PE CARE ÎNCERCAȚI SĂ-L COMBATEȚI.

Și poate că ar trebui să se gândească puțin la asta și domnii de la Bruxelles. Pentru că Uniunea Europeană nu se poate apăra la nesfârșit doar prin declarații despre democrație, stat de drept și valori europene. Aceste valori trebuie să existe și în realitate, nu doar în discursurile oficiale. 

ȘI DACĂ ÎNTR-O ZI UNIUNEA EUROPEANĂ VA ÎNCEPE SĂ SE PRĂBUȘEASCĂ SUB GREUTATEA PROPRIILOR CONTRADICȚII, SĂ NU VĂ MIRAȚI DACĂ UNA DINTRE FISURILE IMPORTANTE VA FI PORNIT CHIAR DE LA BUCUREȘTI.

Doamnă Cristela Georgescu, toată stima pentru interviul de aseară. Pentru inteligență, pentru engleza impecabilă, pentru eleganță și, mai ales, pentru echilibrul extraordinar de care ați dat dovadă. Sunteți o femeie frumoasă, inteligentă și mai mult decât decentă.

Iar vouă, domnilor, care credeți că puteți îngropa oameni prin forță și spectacol mediatic, vă spun atât: PUTEȚI SPARGE O UȘĂ CU BERBECUL. DAR NU PUTEȚI SPARGE, CU ACELAȘI BERBEC, SIMPATIA PE CARE OAMENII AJUNG SĂ O SIMTĂ PENTRU CEI PE CARE ÎI CONSIDERĂ NEDREPTĂȚIȚI.

Și poate că tocmai aici este marea voastră problemă. Voi credeți că demonstrați puterea statului. Dar riscați să demonstrați, în fața unei lumi întregi, cât de fragilă a devenit încrederea poporului român în autoritățile statului. 

Și încă ceva, pentru câteva doamne din presă care au făcut adevărate crize de isterie în jurul fenomenului Georgescu și care au aplaudat atât modul în care s-a desfășurat percheziția, cât și arestarea acestuia, tocmai acum, într-un dosar care privește fapte din urmă cu câțiva ani. Măi, doamnelor, nu vreau să vă jignesc, dar credeți-mă, să confundați jurnalismul cu satisfacția publică față de încătușarea unui om, indiferent cum îl cheamă și ce convingeri politice are, mi se pare de un penibil absolut. Presa ar trebui să pună întrebări puterii, nu să aplaude spectacolul forței.

Atât. Nimic mai mult!

Categories: Articole de interes general