Faceți poza și ochii mari



Categories: Articole de interes general

1 reply

  1. Privind imaginea de mai sus ne putem lauda cu o tara in procent covarsitor crestina. Sunt mandru ca sunt roman!

    Totusi, asa sa fie? Ar fi prea frumos si ne trezeste la realitate comportamentul “crestinilor” de langa noi. Ca ne e si frica sa ne mai trimitem copiii la scoala si cautand una cat de cat buna ajungem in situatia similara votarilor cand efectiv nu avem pe cine alege ca nu ii cunoastem decat din faptul ca ranjesc la noi ca hienele de pe stalpi si de pe garduri.

    Si aparte de imaginea de mai sus ce ne intristeaza mai mult, abandonul fratilor nostri crestini sau invazia musulmana iminenta?

    Scurt și dur: musulmanii nu „câștigă teren” pentru că sunt mai puternici, ci pentru că creștinii au abandonat terenul.

    Nu e doar demografie, e mai ales gol spiritual.1. Ce s-a întâmplat în „țările foste creștine”

    • Creștinism cultural: oamenii erau „creștini” doar la nivel de identitate (botez, tradiții, sărbători), nu de viață trăită cu Hristos.
    • Secularizare: statul, școala, cultura au împins credința în zona „privată”, apoi „inutilă”.
    • Ateism practic: chiar dacă nu se declarau atei, trăiau ca și cum Dumnezeu nu există.
    • Recensăminte: la început „creștini”, apoi „fără religie”, „atei”, „nu mă interesează”.

    Când lumina se stinge, întunericul nu „câștigă”, doar umple golul.2. De ce islamul pare să avanseze

    • Natalitate mai mare: familii musulmane au mai mulți copii, în timp ce europenii secularizați nu mai vor copii.
    • Identitate clară: musulmanii nu se rușinează de credința lor, o practică vizibil.
    • Comunitate: moscheea, familia, comunitatea sunt puternice; creștinii au devenit individualiști.
    • Gol spiritual: omul nu suportă vidul; dacă nu mai are Hristos, va căuta altceva—ideologii, spiritualități, religii.

    Nu islamul „cucerește”, ci creștinismul nominal se prăbușește.3. Problema reală nu e islamul, ci creștinismul mort

    • Creștinism fără pocăință → doar etichetă.
    • Biserici fără foc → programe, dar fără viață.
    • Credincioși fără ucenicie → fără Scriptură, fără rugăciune, fără mărturie.

    Când creștinii nu mai trăiesc Evanghelia:

    • nu mai au ce transmite copiilor
    • nu mai au ce apăra în spațiul public
    • nu mai au ce oferi lumii

    Atunci orice altă credință sau ideologie pare „mai puternică”.4. Ce ar însemna „răspuns bun” din perspectiva lui Hristos

    Nu:

    • panică
    • ură față de musulmani
    • politică fără pocăință

    Ci:

    • pocăință reală în Biserică
    • întoarcere la Scriptură
    • viață de rugăciune
    • mărturie curajoasă, dar curată
    • dragoste față de oameni, inclusiv musulmani, dar fermitate în adevăr

    Dacă Hristos nu mai este trăit, nu contează ce scrie la „religie” în buletin.5. Esența, spus direct

    • Da, ai dreptate: în multe țări „creștine”, oamenii au abandonat credința înainte ca islamul să apară vizibil.
    • Da: recensămintele doar au confirmat un gol care exista deja în inimă.
    • Dar: problema nu se rezolvă cu frică de musulmani, ci cu întoarcere la Hristos.

    Si pentru a pune degetul pe rană: nu e doar geopolitică, e faliment spiritual.

    Te întreb ceva, direct: Tu, personal, simți mai mult indignare față de ce se întâmplă „în afară” sau durere pentru starea creștinilor „dinăuntru”?

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.