Toate popoarele și-au construit clădiri de închinare și altare cam pe oriunde au dorit și ales ele. Există o singură mare excepție în istorie. Există un singur popor care, deși este gata să moară pentru aceasta, nu poate, nu îi este permis să o facă: evreii, poporul lui Dumnezeu!

Lucrul acesta este evident pentru toate popoarele și ar trebui să dea de gândit tuturor popoarelor.

Privită la nivel uman, situația evreilor este o tragedie. Privită însă din punctul lui Dumnezeu de vedere, ea este o condiționare a calendarului profetic și reglementează rolul poporului lui Dumnezeu în istoria lumii.

Evreii nu sunt un popor obișnuit și nici Templul lor nu poate fi un loc obișnuit. Dumnezeu i-a impus caracteristici unice.

În primul rând, Templul nu poate fi construit oriunde, iar faptul că pe locul lui străvechi, în Ierusalim, se găsește astăzi o altă clădire funcționează ca o „frână“ acționată de Suveranul istoriei. Templul, oricât ar dori evreii sau națiunile care-l simpatizează, printre care cea mai mare este superputernica Americă, să-l construiască nu poate fi reconstruit acum și acolo. Este o decizie divină impusă de atotputernicia divină în istorie.

De ce nu-și fac evreii un templu în altă parte, în Uganda (cum s-a propus) sau chiar în America, unde se spune că au o relație privilegată cu cei de la Washington? De ce nu-și fac unul sau mai multe, mai mici și doar temporare, oriunde prin locurile în care i-a așezat „diaspora“? Pentru că, deși ideea nu e rea și este aplicată în mai toate religiile altor popoare, pur și simplu … nu se poate! Evreii au peste tot „sinagogi“ („sun“ – „agein“, locuri de întâlnire), inventate pe vremea exilului din Babilon, dar … n-au Templu.

Când Dumnezeu va lua piciorul de pe frână și Templul va fi reconstruit, acest simplu fapt va marca intrarea istoriei într-un alt capitol, cu evenimente mari, de o importanță epocală. Permisiunea dată atunci evreilor va însemna proeminența lor în echilibrul de puteri ale lumii. Templul reclădit va demara și înscăunarea lui Antichrist, ca „urâciune a pustiirii în locul preasfânt“ („Cine citește să înțeleagă“ ne-a atras atenția profetic Isus Christos în Matei 24:15 și Marcu 13:14).

Templul evreiesc mai are o caracteristică unică în lume. El este singurul Templu în care închinătorii n-au voie să intre. Dumnezeu l-a gândit ca o amintire a limitelor pe care le avem în intimitatea cu Dumnezeu din cauza limitărilor naturii păcătoase. Evreilor nu li s-a permis să intre în contact cu sfințenia divină. Ei aveau și vor avea acces doar „în curtea Templului“. În clădirea propriu zisă, puteau intra numai preoții. Într-o parte a ei, „sanctum sanctorum“, Sfânta Sfintelor, aflată dincolo de o perdea permanentă, nu aveau acces nici măcar preoții obișnuiți, ci doar pentru Marele Preot și doar o singură dată pe an, plătită cu o jetfă de sânge. Acolo, în întuneric, se afla chivotul cu capacul ispășirii așeat între doi heruvimi cerești.

La ce le-ar mai trebui evreilor un Templu în care n-au voie să intre? Iată o întrebare la care trebuie să răspundeți fiecare. Răspunsul este măduva Evangheliei, chintesența reglementării relației dintre Dumnezeu și oameni. Acum mai bine de două mii de ani, perdeaua aceea formidabilă … s-a rupt „de sus până jos“, dintr-o mișcare a cerului spre pământ. Este marea taină a Templului evreiesc …

+++

Expresia „Templul evreiesc“ se referă la două structuri străvechi, sfinte din Ierusalim — Templul lui Solomon (primul templu) și cel de-al doilea templu — care au servit drept loc central de cult și sacrificiu evreiesc, al doilea templu fiind extins ulterior de Irod; ambele au fost distruse, mai întâi de babilonieni (primul templu) și apoi de romani (al doilea templu), lăsând Zidul de Vest ca parte rămasă a celui de-al doilea templu și Muntele Templului ca loc pentru reconstrucția viitoare, deși în prezent ocupat de locuri sfinte musulmane.

Primul Templu (Templul lui Solomon)

Construit de: Regele Solomon în secolul al X-lea î.Hr.
Scop: Adăpostește Chivotul Legământului și era singurul loc pentru sacrificii în Regatul lui Iuda.
Distrus de: Imperiul Neobabilonian în 587 î.Hr.

Al Doilea Templu

Construit de: Construit de exilații evrei care se întorc după exilul babilonian, extins ulterior de Irod cel Mare.

Semnificație: un centru vital pentru viața evreiască, festivaluri (Paștele, Shavuot, Sukkot) și ofrande zilnice de secole.

Distrus de: Imperiul Roman în anul 70 e.n. în timpul Primului Război evreo-roman.

Muntele Templului (Muntele Moriah)

Această platformă înălțată din Ierusalim este locul unde se aflau Templele .Rămâne cel mai sfânt loc din iudaism, deși în prezent găzduiește Domul Islamic al Stâncii și Moscheea Al-Aqsa.

Moștenire și viitor

Zidul de Vest, zidul masiv de sprijin al Muntelui Templului, este cea mai apropiată rămășiță accesibilă a celui de-al Doilea Templu și un loc important de pelerinaj pentru evrei.
Evreii continuă să se roage pentru reconstrucția Templului, care rămâne un simbol puternic al credinței iudaice și al identității naționale.

Categories: Studiu biblic, Teologice

Tags: Daniel Branzai