Lumea se schimbă! Lumea nu va mai fi la fel! Toată „lumea“ vorbește într-o cacofonie mondială a discursurilor politice. Toți se cred importanți. Toți vor un loc la masa tratativelor.
Davos, altfel un loc gândit pentru armonizarea liderilor cu ordinea propusă de elitele din umbră, a devenit un circ în care fiecare îl disprețuiește pe fiecare. America se impune. Europa rezistă. Ni se spune că Inteligența artificială, profitând de falimentul celei naturale, va prelua adevărata conducere a lumi și va „modela“ în toți un tip de personalitate unică, standard, întreținută și înrobită în același timp. Se ridică noi poli ai autorității globale. În primele planuri sunt puterice cu multe bombe atomice: America, Rusia, China și, mai discret India și Coreea de Nord.
Anglia, altădată, și încă din umbră melancolică, stăpâna unui Imperiu mondial „peste care soarele nu apune niciodată“, se află în cădere liberă. Franța orgolioasă face fițe de homosexual. Rusia stabilă și aparent serioasă se prezintă ca un pol de stabilitate sau amenință cu distrugerea omenirii.
America lui Trump a reînviat dinamismul și expansiunea politico economico militară din tinerețea ei. Trump seamănă mult cu președinții din secolul XIX.
Nu scriu toate acestea ca să fac un inventar documentat de criză. Scriu pentru a apăra onoarea lui Dumnezeu, care, la urma urmei, este adevăratul proprietar și suveran al lumi acesteia (și a tuturor celorlalte!). Interesant și revoltător totodată, nimeni nu vorbește despre Dumnezeu în toate acestea, nici măcar de formă, din politețe, ca pe vremuri …
Totuși, care este pentru noi, copiii Lui, poziția lui Dumnezeu și planul Lui cu toate acestea?
Trec aici câteva sugestii extrase dintr-o privire asupra tablei de șah finale descrisă în profețiile Bibliei. Nu știm cum se va ajuge la ea, nu cunaștem toate mutările, dar ni s-a comunicat cum va fi:
1. Rusia, Iranul, Libia și Etiopia vor avea un rol predominant în finalul nebuniei istoriei umane. Iranul (Persia) are o istorie multimilenară și a fost identificat drept „capul de aur“ al chipului evoluției cronologice din profeția lui Daniel (Daniel 2:37-38). Iranul nu se va mai ridica niciodată la gloria străveche (deși bănuiesc o schimbare a numelui pentru preluarea istoriei glorioase din vechime), dar nici nu va dispare așa cum ar dori scenariștii fără Dumnezeu.
2. Europa se va coagula până la urmă într-o confederație de „zece“ unități politice și va domina (dar nu neapărat stăpâni!) întreaga economie și politică a lumii. Trei dintre aceste unități politice vor cădea apoi într-o mică alianță care-l va propulsa în vârful piramidei pe Antichrist (Daniel 7:8). Orașul din care va domni acesta nu va fi însă Bruxelul, simbol al neputinței de la Babel, ci Roma, cetatea eternă (Apocalipsa 17:9). Fiți cu ochii pe Roma unui Imperiu Roman renăscut!
3. America va dispare din primul plan al stăpânirii mondiale și nu mai va fi un actor demn de a fi menționat. Va fi asta bine? Va fi asta rău? Numai Dumnezeu știe.
4. Rusia, sub poleiala ei mincinoasă de creștinism (gen Puțin!) va fi dușmanul cu care Dumnezeu are în plan o răfuială specială individuală „pe munții lui Israel“. Dumnezeu le va pune cârlige în fălci (poate o probușire economică fără precedent) și-i va târâ „din fundul miazănoapte“ în vatra viitorului Armaghedon (Ezechiel 38-39). Nimicirea lor va fi un precursor care va anunța măcelul mondial care va urma. Unii comentatori cred că acest război este unul dintre evenimentele care au condus la începutul necazului. Alții cred că va avea loc aproape de mijlocul necazului, deoarece Israelul va fi „locuiește fără ziduri și nu va avea nici zăvoare, nici porți” (Ezechiel 38:11) – cu alte cuvinte, Israelul se va simți în siguranță în acel moment, posibil din cauza legământului pe care l-a semnat cu Antihrist (Daniel 9:27). Oricum, această bătălie este diferită de Bătălia de la Armaghedon, care are loc la sfârșitul Necazului cel Mare, numit și necazul lui Iacov.
5. Sistemul „babilonic“ al lumii, inaugurat de Nimrod, perpetuat apoi în istorie de toți îndrăciții împotrivitori de Dumnezeu, și propășit astăzi de banii și afacerile lumii care aleargă spre Doha, Dubai și, în curând alte cetăți din vatra Eufratului, va avea un apogeu planetar după care se va auzi pe tot pământul vestea care va plonja planeta în bocet: „A căzut Babilonul cel Mare, spiritualitatea cu care au curvit toate neamurile și împărații pământului“ (Apocalipsa 18).
6. Popoarele arabe, verișorii lui Israel, nu apar în conflictul final de la valea lui Meghido. Întrevăd un teribil „necaz al lui Ismael“, înainte de a veni „Necazul lui Iacov“ peste evrei. Acela va fi ceasul în care toată omenirea se va lupta cu urmașii măgarului sălbatic (mare potențial, dar neîmblânzit și nefolositor). „El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui” (Geneza 16:12).
7. România, așa cum am mai spus-o, se află pe falia dintre Europa și Rusia. Va ajunge în abatorul de la Armaghedon fie alături de Gog, în ceata mare de popoare care-l va urma (Daniel 38:9), fie în ceata Antichristului european. Scăparea din acest clește tăios ca frucile caudine se va putea face doar individual prin credința salvatoare în Mirele care va veni să-și ia la cer Biserica-Mireasă, „ca s-o păzească de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului“ (Apocalipsa 3:10)
Ca întotdeauna, mă opresc la numărul șapte, deși ar mai fi încă multe de spus.
Dumnezeu era pe tron când cu potopul și tot pe tron este acum și va fi întotdeauna. Psalmi 29:10 „Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu Potopul şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.“
Este vremea să recitim psalmul 2 și să ne aliniem sentimentele și perspectiva cu Dumnezeul istoriei. Providența este mâna divină care mișcă mănușa istoriei, iar mâna aceasta este străpunsă pentru tine și pentru mine. Să nu uităm niciodată lucrul acesta. Creatorul este cel mai prezent atunci când toată omenirea nu Îl mai bagă în seamă. Se apropie secerișul!
Psalmul 2
1 Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
2 Împăraţii pământului se răscoală
şi domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
3 „Să le rupem legăturile
şi să scăpăm de lanţurile lor!”
4 Cel ce şade în ceruri râde,
Domnul Îşi bate joc de ei.
5 Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte
şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
6 „Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, Muntele Meu cel sfânt.”
7 „Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul.
Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar’.”
10 Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
11 Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă, tremurând.
12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie
şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi câţi se încred în El!
Categories: Arhive Documentare, Articole de interes general, Studiu biblic, Teologice
Barzilaiendan 
Leave a comment