În teologia abstractă, aceste două cuvinte sunt substantive, dar în teologia practică, singura care salvează spre viața eternă, ele trebui neapărat să fie verbe, care ne pun în mișcare și care ne schimbă viața.
Pocăință – „faceți dar fapte vrednice de pocăința voastră“
Credința – „credința fără fapte este moartă!“
Acesta este un adevăr care merită clarificat, predicat și spus răspicat. Altfel, ne jucăm de-a religia fără rezultat.
Categories: Studiu biblic, Teologice
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie !
Leave a comment