DOMNUL ESTE APROAPE

Cel dintâi om este din pământ, făcut din țărână; al doilea Om este din cer.

1 Corinteni 15.47

Al doilea Om (1)

Omul al doilea a venit aici, pe pământ, iar acest fapt măreț, în timp ce prezintă harul minunat al lui Dumnezeu față de omul dintâi, demonstrează în modul cel mai clar și de netăgăduit că omul dintâi a fost în întregime înlăturat. Dacă omul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost necesar un al doilea Om. Dacă ar fi existat vreo rază de speranță cu privire la primul Adam, n-ar mai fi fost nevoie de ultimul Adam.

Dumnezeu însă L-a trimis pe Fiul Său în această lume. El a fost „Sămânța femeii“. Să cugetăm adânc la acest lucru! Isus Hristos n-a făcut parte din spița căzută a lui Adam. El a fost descendent din David și din Avraam, așa cum citim în Matei 1.1. Mai mult, genealogia Lui este dusă până la Avraam de către Luca. Dar tot Luca ne prezintă mesajul îngerului cu privire la taina zămislirii Sale: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Sfântul care Se va naște Se va chema Fiu al lui Dumnezeu“ (Luca 1.35).

Vedem deci un Om adevărat, însă lipsit de orice urmă de păcat și în întregime nesupus morții. El a fost născut din femeie, dintr-o fecioară, fiind astfel Om în orice privință, așa cum noi suntem, însă lipsit de păcat și cu totul liber de orice asociere care ar fi oferit păcatului sau morții un drept asupra Lui. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi făcut parte, în ce privește natura Sa umană, din spița de neam a lui Adam, n-ar mai fi putut fi numit al doilea Om, de vreme ce s-ar fi tras din primul om, ca oricare altul. Mai mult, ar fi fost supus morții, ceea ce reprezintă o blasfemie la adresa Lui.

Nu, ci – binecuvântat să fie numele Său pentru totdeauna! – El a fost curat, sfânt și fără pată. A fost unic. A fost singurul om pur și neatins de păcat, care a umblat vreodată pe acest pământ. A venit în această lume de păcat și de moarte pentru a-Și da viața, El Însuși fiind lipsit de păcat. În El era viața, și nicăieri în altă parte.

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul […] Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris“.

Matei 4.1,4

De îndată ce al doilea Om a venit, Satan s-a înfățișat pentru a I se împotrivi. Omul Hristos Isus venise pentru a înfăptui lucrarea măreață de a-L glorifica pe Dumnezeu, de a nimici lucrările diavolului și de a-i răscumpăra pe cei ai Săi. Aceasta a fost o lucrare uimitoare, pe care nimeni altcineva n-o putea împlini decât Acela care era deopotrivă Dumnezeu și om. Domnul a trebuit să înfrunte toată viclenia și puterea lui Satan. A trebuit să-l înfrunte ca șarpe și ca leu. De aceea, chiar la începutul lucrării Sale, după ce a fost botezat și uns cu Duhul Sfânt, a mers în pustie pentru a fi ispitit de diavolul (Matei 4; Luca 4). Aici trebuie să remarcăm contrastul dintre primul om și al doilea Om. Primul om se afla în mijlocul grădinii desfătărilor, având în jur toate lucrurile care-i vorbeau despre bunătatea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea Om, dimpotrivă, S-a aflat în mijlocul unei pustii; iar Satan a încercat să-L atace cu exact aceleași arme cu care reușise să-l învingă pe omul dintâi: „Pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții“ (1 Ioan 2.16).

Omul al doilea l-a biruit însă pe ispititor cu o armă simplă: Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris“ a fost invariabil răspunsul Omului dependent și ascultător. N-au existat raționamente, nici discuții, ci Cuvântul Dumnezeului viu a fost autoritatea Omului desăvârșit. Binecuvântat să fie numele Lui pentru totdeauna! Închinare să-I fie adusă veșnic de întreg universul!

C. H. Mackintosh

Categories: Studiu biblic, Teologice