Video: Frunze ruginii

Ziua lasă loc nopților reci, cerul reflectă o lumină blândă. Cu măiestrie, natura pictează peisajul în calde nuanțe de auriu, ruginiu și verde. E toamnă! Aerul e răcoros, frunzele freamătă. Eleganța lor se dezvăluie în fiecare foșnet delicat al șoaptelor și al tonurilor subtile. Plutind în aer cu grație liniștită, povestea lor e purtată de fiecare adiere. Fiecare frunză este sfârșitul unui vis, un moment care acum trebuie să dispară. Sub pași aud riposta lor sonoră. Farmecul lor se destramă încet sub picioarele mele. Cu suspine nostalgice, frumusețea lor mai persistă încă, povestind vântului trecutele lor visuri.

Așa se desfășoară suflul vieții pământești, momentele sale aurii răsar repede sub lumina zilei, viața se desfășoară cu vioiciunea speranței, ca apoi să treacă repede precum o zi care se dizolvă în noapte. Iacov 4:14 întreabă: „Ce este viața voastră? Căci sunteți o ceață care apare pentru puțin timp și apoi dispare.”

Totuși, un adevăr rămâne neschimbat înaintea noastră, o voce a eternității ne este dată aici. Frunzele ruginite și ceața care dispare sunt pentru creația căzută a acestei lumi și nu ar trebui să ne definească. „Toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), „plata păcatului este moartea, dar darul gratuit al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 6:23)! Aleluia!

Dumnezeu este răspunsul final, adevărata speranță a unei vieți glorioase! Prin Hristos, El oferă cu îndurare mântuirea păcătoșilor – un mister și un dar care inspiră uimire! „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). În valuri de îndurare, El ne dă nouă, celor care credem, un cântec veșnic, dragostea și harul Lui nu au sfârșit, nu va mai fi teamă, nu va mai fi durere, ci doar pace nesfârșită, ca ploaia blândă a cerului, în timp ce noi vom contempla gloria Sa infinită cu fețele descoperite! Amin.

Niciodată, Dumnezeu nu-Și va schimba inima și gândurile despre noi! El ne-a mântuit pentru Hristos, iar mântuirea noastră este la fel de imutabilă ca și propria Sa imutabilitate, iar noi suntem și rămânem fiii și fiicele Lui, aproape de inima Lui pentru totdeauna. Amin.

Dacă acest lucru vă interesează, puteți citi mai mult în cea de a 11-a predică a mea din seria „Atribute ale lui Dumnezeu”. Doresc să fiți binecuvântați. Amin.

Atribute ale lui Dumnezeu (Partea 11)

Imutabilitate

Dumnezeu declară : „Eu, Domnul, nu mă schimb”! Acest adevăr a fost declarat de El însuși în scris pentru noi, în Cuvântul Său, în Maleahi 3:6! Toți cei care credem trebuie să spunem „Amin”! Domnul nu se schimbă, este imutabil! El rămâne veşnic acelaşi, permanent, constant, imuabil.

Ce ziceți de această predică? Acum, că am auzit mesajul, putem merge cu toții acasă… Dar, stați, nu încă, aici este o mină de nestemate care merită explorată mai în profunzime. Vă garantez că în interiorul ei se află rubine și smaralde nepieritoare, de proporții imensurabile! Cu toate acestea, din ceea ce cred oamenii când privesc de la suprafață, se pare că imutabilitatea lui Dumnezeu este unul dintre acele adevăruri teologice care sunt destul de înfricoșătoare! Poate cineva să se sperie de un cuvânt simplu precum „imutabil”, care înseamnă pur și simplu „imposibil de schimbat”?

Totul în jurul nostru este schimbător. De obicei, îmi place să privesc norii care se mișcă repede pe cer. Forma și textura lor se schimbă continuu. Și totuși, în ciuda naturii lor schimbătoare, Dumnezeu îi folosește pentru scopul Său. Poetic, Psalmul 104:3 spune: „El face din nori carul Său; El umblă pe aripile vântului.” De asemenea, folosind termeni imaginari puternici, Iov 36:32 spune: „El Își acoperă mâinile cu fulgerul și îi poruncește să lovească ținta.” El este Dumnezeu și nimeni nu este ca El!

Tot ceea ce se schimbă este complet supus Celui care nu se schimbă! Tot ceea ce este schimbător trebuie să-L laude pe El, Creatorul neschimbător al tuturor lucrurilor! Cântecele de laudă în cinstea Lui trebuie să răsune mereu mai tare, iar cerul și pământul trebuie să-L laude, așa cum spune Psalmul 148! Înălțimile, toți îngerii și toate oștirile cerești, soarele, luna, stelele, cerul cerurilor, locuința Lui veșnică, trebuie să-L laude pe El, Dumnezeul neschimbător și perfect! Și, de asemenea, tot ceea ce a fost creat pe acest pământ trebuie să-L laude! Creaturile adâncurilor, dealurile și munții, copacii, câmpurile, fiarele, vitele, păsările și târâtoarele, toate trebuie să-L laude. Regii pământului, toate rasele de oameni, trebuie să-L laude pe Cel care este vrednic de toată lauda! Da, va veni ziua când El va fi lăudat așa cum merită! Aleluia.

Suntem înclinați să ne întristăm mai degrabă că totul în jurul nostru și chiar noi înșine ne schimbăm în mod constant? Suntem triști că îmbătrânim fizic cu fiecare secundă care trece? Adevărata noastră mângâiere stă în întoarcerea la Dumnezeul neschimbător. 2 Corinteni 4:16 spune: „Nu ne descurajăm; chiar dacă omul nostru exterior se destramă, omul nostru interior se înnoiește din zi în zi”. În mijlocul tuturor schimbărilor din jurul nostru și deși trupurile noastre mor, interiorul nostru se înnoiește zi de zi. Vorba lui Michelangelo: „Cu cât marmura se risipește mai mult, cu atât statuia crește mai mult”! Cât de binecuvântați suntem că cea mai importantă schimbare se petrece în noi, cei care suntem credincioși, și chiar dacă exteriorul nostru se risipește, ne putem bucura că Dumnezeul neschimbător ne trimite zilnic putere pentru a-L sluji. Primim binecuvântare după binecuvântare prin atributele Lui neschimbătoare și obținem prospețimea spirituală a primăverii continue în viețile noastre! El nu va spune niciodată: „Ajunge, v-am dat suficiente daruri pentru a merge mai departe, acum mă voi opri, astfel încât să îmbătrâniți!” Nu este deloc așa! Suntem tineri și spiritul nostru se înalță, pentru că, spiritual, este imposibil să fi bătrân și ramolit „în Hristos”! În ciuda vârstei, eu sunt și rămân tânăr!

Dumnezeu este imutabil în natura și caracterul Său, în atributele, conștiința, voința și promisiunile Sale. El singur este Ființa supremă, eternă, care există prin Sine Însuși. În El nu există variabilitate și nici măcar cea mai mică umbră de schimbare. Stabilitatea perfectă Îi aparține numai Lui. Ca atare, nicio schimbare nu este posibilă în El. Orice schimbare este în bine sau în rău, iar pentru ca Dumnezeu să fie supus unor astfel de schimbări ar însemna că perfecțiunea Lui nu este absolută și că El nu este deloc Dumnezeu!

Dumnezeu este perfect; El nu se poate schimba. El este atotînțelept; El nu are nevoie să se schimbe. El este imutabil; El nu se va schimba. El transcende toate timpurile și circumstanțele; numai creația este supusă timpurilor și circumstanțelor și, prin urmare, se află într-o schimbare continuă! Schimbarea poate fi necesară în lucrurile create, dar nicio schimbare nu este necesară în Dumnezeu! Niciun motiv nu poate exista vreodată în El însuși sau în afara Lui, care să-L schimbe! Un Dumnezeu care se schimbă nu este deloc Dumnezeu!

Să luăm unul dintre atributele Lui… Să ne uităm la adevărul că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8, 16). Suntem întotdeauna încântați de imutabilitatea acestei părți a caracterului Său? Cum am putea să nu fim? Ce am face și ce am fi fără dragostea Sa? Ce am face dacă într-o zi El nu ar mai fi iubire? Fiecare dintre noi care suntem credincioși, mărturisim adevărul dragostei Sale, și nu numai cuvintele noastre sunt martori ai acestui adevăr, ci mai ales inimile noastre! Prin „nașterea noastră din nou”, avem o natură nouă și suntem o creație nouă în Hristos! Așa ne-a schimbat El. Din dragostea Lui pentru noi, El ne-a oferit calea de mântuire prin Isus Hristos, iar noi putem primi această mântuire ca dar al Lui “prin har, prin credință” (Efeseni 2:8-9)! Și acum, pentru că suntem mântuiți, nu avem cum să nu preamărim dragostea Lui pentru totdeauna! Psalmul 89:1 spune: „Voi cânta pentru totdeauna despre dragostea Domnului; cu gura mea voi vesti credincioșia Ta tuturor generațiilor.” Noi suntem martori ai mântuirii, o cunoaștem și o trăim! Dragostea Lui pentru noi este nemeritată! Nu putem decât să ne smerim înaintea Sa!

De câte ori am încercat să ne împotrivim dragostei Sale? Putem să numărăm? Dar toate laudele noastre sunt pentru El, căci dragostea Sa ne-a cucerit întotdeauna. Dragostea Sa este perfect neschimbătoare! Nimic n-o poate cuceri. Să ne gândim: „A scăzut dragostea Sa pentru noi din cauza păcatului nostru?” Nu, niciodată! Oricât de mult ne-am împotrivit dragostei Sale, El ne-a iubit și ne iubește mereu!

Dar nu există versete în Scriptură care afirmă că Dumnezeu se schimbă? Unul dintre ele, Geneza 6:6, spune: „Domnul a regretat că a făcut omul pe pământ și I s-a îndurerat inima.” Vedeți, Dumnezeu are regrete, deci există unele schimbări în El, ar putea spune cineva… „Uite, El s-a răzgândit în privința deciziei Sale de a crea ființele umane”! Dar să vedem ce spune 1 Samuel 15:29: „Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci El nu este om, ca să aibă regrete.” Aici vedem că Dumnezeu nu poate avea regrete! Întrebarea este: „Poate Cuvântul lui Dumnezeu să se contrazică pe sine?” Nu, absolut deloc! Altfel, nu mai este Cuvântul Lui! Așadar, să aprofundăm… Numeri 23:19 ne spune: „Dumnezeu nu este om, ca să mintă, nici fiu al omului, ca să se răzgândească. A spus El și nu va face? A vorbit El și nu va împlini?” Acum începem să înțelegem! Capacitatea noastră umană este atât de limitată, încât uneori, când ne vorbește, El își adaptează limbajul la nivelul nostru. Așa cum vedem în întreaga Scriptură, El Se descrie pe Sine ca având ochi, mâini și picioare, la fel ca noi, și „El nu dormitează, nici nu doarme” pentru că El este etern, și totuși, pentru că noi suntem atât de limitați în timp, El spune că „se trezește devreme”!

De dragul nostru, al oamenilor, când alege un anumit răspuns la ceva ce se întâmplă în timp, El folosește termeni precum „regret” sau chiar „pocăință” [în traducerea King James], deși nu există nici cea mai mică schimbare în imutabilitatea Sa absolută! Geneza 6:6 nu spune că Dumnezeu S-a răzgândit în sensul că ar fi dorit să nu fi creat omul, ci doar că, privind din perspectiva noastră ca oameni și pentru a comunica cu noi folosind un limbaj pe care îl înțelegem, El și-a exprimat atitudinea Sa față de comportamentul nostru. Pentru binele nostru, Dumnezeu folosește antropomorfisme în care Își atribuie sentimente sau emoții umane pentru a ne arăta atitudinea Sa față de păcat! Într-adevăr, dacă Dumnezeu S-ar fi răzgândit în privința creării noastre, noi nu am mai fi aici astăzi! Asta este sigur! De asemenea, El ar fi lipsit de înțelepciune și cunoaștere, precum și de celelalte atribute care Îl caracterizează!

Un alt lucru de remarcat este că trebuie să facem o distincție clară între declarațiile condiționale ale lui Dumnezeu și hotărârile Sale necondiționate. Prin Iona, Dumnezeu a trimis mesajul Său către Ninive că va distruge orașul în patruzeci de zile (Iona 3:4). Dar, deoarece Ninive s-a pocăit de păcatul său (versetele 5-9), „El a avut milă și nu a adus asupra lor distrugerea pe care o amenințase” (versetul 10). S-a răzgândit Dumnezeu? Nu! Mesajul Său către Ninive a fost o avertizare foarte severă, o declarație condiționată menită să producă pocăință, astfel încât acei oameni să nu se confrunte cu judecata Sa! În sfințenia Sa și în toate perfecțiunile Sale, Dumnezeu trebuie să-i trateze pe cei care s-au pocăit diferit de cei care persistă în căile lor rele. Și asta a făcut! Acest lucru este în concordanță cu caracterul Său imutabil! El rămâne întotdeauna fidel Persoanei Sale! Schimbarea a avut loc în oameni, nu în Dumnezeu! După cum putem vedea, Biblia abundă în figuri de stil în care sentimentele sau procesele de gândire ale înțelegerii noastre finite sunt atribuite Dumnezeului infinit. Și asta pentru că nu putem înțelege atributele lui Dumnezeu și lucrarea Lui decât din propria noastră perspectivă.

Imutabilitatea lui Dumnezeu este o teroare de nedescris pentru cei păcătoși, deoarece înseamnă că Dumnezeu trebuie să se ocupe de ei în conformitate cu caracterul și scopul Său imutabil. Astăzi, de la amvon se pune cel mai mare accent pe dragostea lui Dumnezeu. Romani 5:8 spune: „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Da, dragostea lui Dumnezeu pentru noi este perfectă, este imutabilă, dar la fel sunt și toate celelalte atribute ale Sale! La cruce vedem dragoste și milă, dar și dreptatea Sa! Isaia 30:18 spune: „Domnul este un Dumnezeu al dreptății”. De asemenea, Isaia 45:21 spune că El este „singurul Dumnezeu, drept și mântuitor”. Dumnezeu nu poate fi decât drept, deoarece a fi nedrept este împotriva naturii Sale perfecte și neschimbătoare. „Judecățile Domnului sunt adevărate și drepte în întregime” (Psalmul 19:9). Dumnezeu nu face înțelegeri dubioase și nu acceptă pe nimeni în afara căii Sale de mântuire, care se află numai în persoana și lucrarea Domnului Hristos! Necredinciosul trebuie să fie recipientul mâniei imutabile a lui Dumnezeu împotriva păcatului și a celor care practică păcatul. Și pedeapsa imutabilă împotriva acestor oameni rămâne mereu imutabilă.

Pe de altă parte, imutabilitatea lui Dumnezeu este o mângâiere permanentă pentru noi toți, cei care suntem credincioși! Ce binecuvântare cerească este imutabilitatea Sa pentru noi! În acest cuvânt, există binecuvântări infinite pentru noi! El este întotdeauna credincios, El își ține întotdeauna promisiunile necondiționate față de noi. El este „Stânca mântuirii” noastre imutabile, așa cum este numit în multe versete și mai ales în Psalmi. Întreaga lume se află într-o stare de schimbare continuă, întreaga lume se clatină, dar El este singura noastră Stâncă imutabilă!

În Psalmul 62:6-7, David declară: „El este Stânca mea și mântuirea mea; El este cetatea mea, nu voi fi clătinat. Mântuirea și cinstea mea depind de Dumnezeu: El este stânca mea puternică, refugiul meu.” Toți cei care credem să spunem „amin”. Oceanul schimbării poate fi violent și furios, valurile schimbării pot mătura totul în calea lor, dar Domnul Dumnezeu este „Stânca veșnică” care nu se schimbă niciodată. Isaia 26:4 spune: „Încredeți-vă în Domnul pentru totdeauna, căci Domnul Dumnezeu este o stâncă veșnică.” Iar Deuteronom 32:4 spune: „El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.” Iar Iacov 1:17 spune: „Orice dar bun și orice dar desăvârșit vine de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu este nici schimbare, nici umbră de variație.” Domnul Isus este Stânca neschimbătoare a mântuirii noastre, un refugiu sigur și veșnic. Temelia pe care se bazează speranța noastră nu este supusă schimbării, ci rămâne veșnic imutabilă!

Poate Dumnezeu să ne dezamăgească vreodată? Nu numai că oamenii pot face asta, dar foarte des o și fac, și chiar și prietenii noștri cei mai buni și poate chiar soțul sau soția noastră pot să ne dezamăgească, dar Dumnezeu nu ne dezamăgește niciodată pentru că El nu se schimbă niciodată! De aceea nu trebuie să ne punem încrederea în om – nu trebuie să avem încredere în cel care spune că, dacă ne urcăm la bordul navei sale spațiale, vom ajunge pe Marte și vom trăi fericiți acolo, mâncând produse crescute in laboratoare chimice, confruntându-ne cu ploi de meteoriți și încercând să rămânem în viață în costumele noastre spațiale, în timp ce temperaturile din jur alternează zilnic între fierbere și îngheț! „Așa vorbește Domnul: «Blestemat este omul care se încrede în om și își face din el însuşi puterea sa, şi îşi abate inima dela Domnul »” (Ieremia 17:5).

Noi ne încredem în Dumnezeu, dar asta înseamnă că El ne va răspunde întotdeauna rugăciunilor și dorințelor noastre conform voinței noastre? Nu! Înseamnă că El este întotdeauna credincios să acționeze în conformitate cu scopurile Sale și cu caracterul Său neschimbător!

Atunci de ce ne rugăm Tatălui nostru ceresc, dacă El este neschimbător? De ce ne rugăm Lui, dacă rugăciunea noastră nu-L poate schimba niciodată? După cum am văzut, Dumnezeu nu se poate schimba; dacă ar face asta, ar însemna că El este cumva deficitar și că ar depinde de contribuția noastră! Și ar mai însemna că, numai pentru că ne-am rugat, El Își îmbunătățește poziția și modul în care tratează cererea noastră… Cât de absurd și ridicol este să gândim așa! Cine ar avea nevoie de un astfel de „dumnezeu” căruia noi trebuie să-i spunem ce ar trebui să facă? Dar, întrucât Dumnezeu este perfect și infinit în toate atributele Sale, El știe toate lucrurile. Isaia 46:9a-11 spune: „Eu sunt Dumnezeu și nu este altul; Eu sunt Dumnezeu și nu este altul ca Mine, care declară de la început sfârșitul și din vechime lucrurile care nu s-au întâmplat încă, zicând: «Sfatul Meu va rămâne în picioare și voi împlini tot ce am hotărât»… Eu am vorbit și voi împlini; Eu am hotărât și voi face.”

Nu este nimic de îmbunătățit pentru El; sfatul Lui va rămâne întotdeauna în picioare și El va împlini întotdeauna TOATE planurile Sale! Noi, ca oameni, avem nevoie de planuri contingente în aproape toate lucrurile, dar pentru El este imposibil să îmbunătățească sau să schimbe vreunul dintre planurile Sale! Nicio îmbunătățire nu este posibilă pentru Cel perfect! Există un singur plan perfect care va rămâne întotdeauna neschimbat și acela este planul Lui. Acest plan rămâne veșnic, deoarece este rodul înțelepciunii și voinței Sale infinite.

Deci, dacă rugăciunile noastre nu pot schimba planurile lui Dumnezeu, ele pot schimba circumstanțele noastre? Da, pot. 1 Ioan 5:14-15 spune: „Aceasta este încrederea pe care o avem în El: că, dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. Și dacă știm că El ne ascultă în orice cerem, știm că avem cererile pe care I le-am adresat.” Cheia rugăciunii noastre este să cerem tot ceea ce este conform voinței Sale imutabile! Când ne rugăm conform voinței Sale, putem „să ne rugăm mereu și să nu ne pierdem curajul” (Luca 18:1). Dar, cu siguranță, cum putem „să nu ne pierdem curajul” dacă ne rugăm după voința noastră? Dar dacă ne rugăm după voia Lui, El se bucură să ne dea tot ce cerem. Domnul Isus a spus că „Tatăl nostru știe ce avem nevoie mai înainte ca să-I cerem” (Matei 6:8).

Domnul Isus Însuși ne-a dat cel mai bun exemplu de rugăciune după voia Tatălui. În noaptea în care a fost trădat, în Luca 22:42, El s-a rugat cu următoarele cuvinte: „Tată, dacă vrei, îndepărtează paharul acesta de la Mine. Totuși, nu voia Mea, ci a Ta să se facă.” Și apoi, în versetele 43-46, citim: „Și I s-a arătat un înger din cer, care Îl întărea. Și fiind în agonie, S-a rugat mai stăruitor; și sudoarea Lui a devenit ca picături mari de sânge care cădeau pe pământ. Și când S-a ridicat din rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit dormind de tristețe, și le-a zis: „De ce dormiți? Ridicați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

Chiar dacă Tatăl are alt plan, când ne rugăm El ne întărește, și, așa cum tocmai am citit în Luca, Isus a fost întărit de un înger din cer. Dar dacă nu ne rugăm, putem cădea în ispită, ca și ucenicii care mai târziu L-au negat pe Isus în fața autorităților. Și, mai presus de toate, rugăciunea noastră este de un ajutor nemăsurat pentru a ne alinia inimile cu inima Lui, și astfel planul Lui imutabil devine scopul nostru suprem! Da, cu siguranță, rugăciunea schimbă lucrurile! Ne schimbă pe noi!

Fie ca meditația noastră asupra acestui atribut unic al lui Dumnezeu care este imutabilitatea Sa, să ne încurajeze inimile. El nu-Și va schimba niciodată inima și gândurile față de noi. El ne-a mântuit pentru Hristos, iar mântuirea noastră este la fel de imutabilă ca și propria Sa imutabilitate, iar noi suntem și rămânem fiii și fiicele Lui, pentru totdeauna aproape de inima Lui. Amin.

Binecuvântările Domnului,

Daniel

[Predică ținută în limba engleză pe 27 august 2023 la Sun Ridge Church, Warner Springs, California.]

(Ca întotdeauna videoclipurile care însoțesc aceste predici sunt șterse în câteva săptămâni. Dacă doriți să păstrați vreun videoclip, trebuie să-l salvați pe computerul dvs. sau prin altă metodă.)

Categories: Studiu biblic, Teologice