Matei 13.54-56

A venit în patria Sa și a început să înveţe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înţelepciunea și minunile acestea?
Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei fraţii Lui?
Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

Citim în Scriptură despre patru frați ai Domnului Isus – fii ai lui Iosif și ai Mariei – însă îi cunoaștem doar pe doi dintre aceștia. Mulți consideră că Iacov și Iuda, care au fost folosiți de Dumnezeu pentru a scrie epistolele care le poartă numele, sunt doi dintre frații menționați în versetele de mai sus.

Nu știm ce s-a întâmplat cu ceilalți. Aceasta este o lecție pentru noi. Înțelegem de aici că nu moștenirea sau privilegiile familiale ne califică sau ne dau vreun drept pentru relația noastră cu Domnul. Iacov și Iuda se considerau a fi doar robi ai lui Dumnezeu și ai Domnului Isus, și așa se prezintă ei în epistolele lor.

Trebuie să ne amintim că nu noi, ci Dumnezeu este Acela care ne-a dat fiecăruia ceea ce El știe că este cel mai necesar și mai bun. Și este bine să recunoaștem că doar datorită harului lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem. El este Cel care a încredințat lucrurile Sale în mâinile noastre. Nu avem niciun motiv să ne mândrim, nici să ne plângem, ci trebuie doar să slujim cu credincioșie, știind că putem totul prin Hristos, care ne întărește, și aducându-ne aminte că într-o zi ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru a da socoteală înaintea lui Dumnezeu și pentru a primi răsplata pentru ceea ce am făcut în trup, potrivit cu felul în care am făcut totul.

Să nu uităm niciodată cuvintele adresate colosenilor: „Și totul, orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus, mulțumind lui Dumnezeu Tatăl prin El“ (Coloseni 3.17).

A. 

Categories: Studiu biblic, Teologice