[Predică ținută în limba engleză pe 23 iulie 2023 la Sun Ridge Church, Warner Springs, California.]

(Partea 2)

Avem un trecut, și acesta nu este foarte lung. Iov 8:9 spune: „Căci noi ne-am născut ieri și nu știm nimic; zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.” Suntem umbre, pentru că zilele noastre pe pământ sunt trecătoare umbre! Suntem aici pentru un timp foarte scurt, apoi nu mai suntem. Așa cum timpul trece, la fel trecem și noi… Așa cum timpul se scurge, la fel și umbrele noastre dispar de pe fața pământului.

Suntem creaturi ale timpului, tot ceea ce este creat are un ceas al timpului în sine, dar Dumnezeu transcende tot ceea ce are de-a face cu timpul. El este etern! Psalmul 90:2 spune că El este Dumnezeu, „din veșnicie în veșnicie”. El este eternul „EU SUNT”, „Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic” (Apocalipsa 1:8). Începutul nu se aplică Lui, pentru că El există dintotdeauna. Isaia 57:15 spune că Dumnezeu este „Cel înalt și măreț, care locuiește în veșnicie”! În general, știm că Dumnezeu este etern, dar înțelegem cu adevărat ce înseamnă eternitatea? Cum putem noi, ca ființe ale timpului, să înțelegem eternitatea?

Faptul că El este etern atestă că El este Dumnezeu. Dacă El nu ar fi etern, ci doar o ființă supusă timpului, ar mai putea fi El creatorul a tot ceea ce există? Dacă El ar fi o ființă temporală, atunci o altă ființă ar fi trebuit să-L creeze! O ființă temporală are întotdeauna un început. Numai Dumnezeu există prin Sine Însuși! Numai El este etern! Noi suntem ființe create, trăim în timp și nu putem concepe „lipsa timpului”. Chiar și vocabularul nostru nu este foarte bogat în termeni referitori la „lipsa timpului”, deoarece nu putem înțelege acest concept!

Dumnezeu nu depinde nici măcar de cea mai mică parte a creației Sale. Este total absurd să credem că Dumnezeu a creat omul și toate celelalte lucruri pentru că se simțea singur! Dumnezeu nu are nevoie de noi, așa cum nu are nevoie de nimic! El nu este o ființă nevoiașă care a fost forțată să creeze ceva pentru a-și umple o anumită nevoie neîmplinită sau un gol al Său. El nu ne-a creat pentru că voia sau avea nevoie de oameni pe care să-i iubească. El este singura Ființă perfectă, infinită, eternă, neschimbătoare și independent glorioasă și fericită și nu-i lipsește nimic, altminteri nu ar fi Dumnezeu! Ce poate El să câștige sau să primească de la creaturi, când El este perfect și când are totul? Absolut nimic! Atunci, dacă El nu are nevoie de nimic, de ce ne-a creat pe noi, împreună cu toate celelalte lucruri?

În Isaia 48:11, Dumnezeu declară: „Nu voi da slava Mea altcuiva”! Da, El nu va da niciodată slava Sa altcuiva, dar tot ceea ce face El demonstrează slava Sa! De exemplu, El oferă mântuirea „spre lauda slavei Sale” (Efeseni 1:14). Dar acum întrebarea dificilă este: dacă Dumnezeu face totul „spre lauda slavei Sale”, asta L-ar face egoist și vanitos? Ei bine, deși Dumnezeu nu duce lipsă de nimic și nu are nevoie de nimic, creația Sa este cea care beneficiază de slava Sa! Noi suntem cei care profităm de slava Sa! Pe măsură ce Îl cunoaștem, Îl prețuim, Îl iubim, ne bucurăm și Îl lăudăm, astfel încât slava Sa este primită de noi și îi este înapoiată! Așa ne bucurăm de cine este El! Cu alte cuvinte, El ne-a creat după chipul Său pentru a fi oglinzi ale slavei Sale, adică pentru a reflecta diversele aspecte ale naturii Sale. Dar ce slavă putem reflecta noi, când suntem acoperiți de noroiul păcatului, când suntem plini de rănile deschise ale fărădelegii, când continuăm să ne îndepărtăm de El și când Îi arătăm cu sfidare pumnul? În loc să fim oglinzi de înaltă calitate, fără inconsistențe care să distorsioneze reflexia, suntem oglinzi pătate de murdărie. Suntem oglinzi de proastă calitate, pline de distorsiuni. Da, unii ar putea argumenta că oglinzile distorsionate pot fi folosite pentru a avea un fel de distracție pământească, dar cum pot astfel de imagini grotești să reflecte slava lui Dumnezeu?

Prin natura noastră căzută, suntem oglinzi inutile, iar mânia lui Dumnezeu este împotriva noastră! Noi reflectăm orice altceva, dar nu slava Lui. Avem nevoie să fim restaurați, avem nevoie să fim mântuiți, altfel El ne va arunca în locul unde focul arde pentru totdeauna lucrurile nevrednice. Singura cale prin care putem fi restaurați este să răspundem personal la oferta Lui de mântuire și să permitem Duhului Său Sfânt să ne înnoiască atât de temeinic încât să posedăm și să „umblăm” în ceea ce se numește „noua viață” (Romani 6:4b). Ca și oglinzi înnoite, “umblarea” noastră este direcționată spre Creatorul nostru, iar slava Lui se reflectă tot mai bine în viețile noastre.

De ce ar vrea Dumnezeu să ne bucurăm de manifestarea slavei Lui în noi? Pentru că „El este dragoste” (1 Ioan 4:8), iar iubirea dăruiește! Tot ceea ce face Dumnezeu izvorăște din dragostea Sa, altfel El nu ar fi dragoste! De aceea ne-a creat, de aceea existăm!

Pentru că Dumnezeu este etern, El există prin Sine Însuși, și a spune că El iubește acum înseamnă, de fapt, a spune că El a iubit întotdeauna și că va continua să iubească pentru totdeauna! Datorită eternității Sale, Dumnezeu Își învelește iubirea într-un singur ACUM etern. El iubește, și din moment ce El transcende timpul, ce pot fi trecutul sau viitorul pentru El? Dacă cunoaștem dragostea Sa acum, realizăm oare că dragostea Sa pentru noi nu are început și nici sfârșit?

Pentru noi, ca ființe umane create care trăim în timp, a transpune iubirea Lui „în timp” înseamnă a spune că, deoarece El ne iubește ACUM, El ne-a iubit ieri și tot timpul în care putem călători cu mintea noastră în trecut. Dar ne-a iubit El și în „momentul” în care a creat lumea? Ne-a iubit înainte de a crea timpul? Ne-a iubit înainte de a exista vreun început? Amețim călătorind atât de departe? Eternitatea ne copleșește? Roțile minții noastre mai funcționează încă? Înțelegem pe deplin că El este din veșnicie și că toate atributele Sale sunt aceleași din veșnicie? Pentru că El mă iubește ACUM, El mă va iubi mâine, apoi până la sfârșitul acestei epoci și apoi în veșnicie! Aleluia!

Cei care nu înțeleg nici măcar lucrurile cele mai evidente despre Dumnezeu, nu înțeleg eternitatea Lui, gândesc în timp și nu pot trece dincolo de „epoci”! Pentru că sunt complet orbiți de faptul că se află „în timp”, acești oameni își imaginează un Dumnezeu legat de lanțurile timpului! Vorbesc de parcă Dumnezeu, la un moment dat, ar fi început să-i iubească, probabil ca urmare a unei experiențe particulare prin care au trecut sau a unui merit special pe care cred că au început brusc să-l manifeste. Astfel, ei cred că într-un anumit fel sunt “destul de demni” de a fi iubiți de El!

Pentru noi, ca oameni “în timp”, există într-adevăr un început când începem să iubim; există un moment când ne îndrăgostim și, în zilele noastre pentru mulți există un moment când ne dezîndrăgostim – de cele mai multe ori, pentru noi dragostea este precum și restaurantul “In-N-Out Burger”, dar nu este așa cu Dumnezeu. Dumnezeul etern „ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui în dragoste” (Efeseni 1:4). Amin. Este „înainte de întemeierea lumii”, înainte de a crea timpul, înainte de a exista începutul, în eternitate, că El „ne-a ales în El, [Cum?] în dragoste, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui”! Asta spune Scriptura! Crezi tu ce spune Scriptura? Răspunsul nu poate fi decat “da” sau “nu”! „Cel înalt și măreț, care locuiește în veșnicie” (Isaia 57:15) este Singurul care ne iubește din veșnicie! Noi suntem creaturi în timp și supusi schimbării, dar El este veșnic, etern neschimbător! Dragostea Lui pentru noi nu are sursa în timp. Dragostea Lui pentru noi nu s-a „născut” în timp și nu are sfârșit, ci, la fel cum El este „din veșnicie în veșnicie”, dragostea Lui pentru noi este, de asemenea, „din veșnicie în veșnicie”!

Din veșnicie în veșnicie El există

Și timpul este în mâinile Lui

Începutul și sfârșitul

Dumnezeirea Trei în Unul

Tatăl, Duhul, Fiul

Leul și Mielul

Numele mai presus de toate numele

Vrednic de lauda noastră

Inima mea va cânta

Cât de mare este Dumnezeul nostru

(Imn american: “How Great Is Our God!”)

Un mod în care vedem slava veșnică a lui Dumnezeu este în dragostea Lui. Cum cunoaștem dragostea Lui? O cunoaștem prin Persoana și lucrarea mântuitoare a lui Isus Hristos în această lume căzută. Și o cunoaștem prin lucrarea Lui în noi. 1 Ioan 4:9 spune: „În acest fel a arătat Dumnezeu dragostea Lui între noi: El a trimis pe singurul Lui Fiu în lume, ca să trăim prin El.” Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său veșnic în lume, El a intrat în timp născându-Se ca om, „ca să trăim prin El”. În Galateni 4:4-7, Pavel spune: „Dar când a venit plinătatea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava”, adică „Tată!” Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.” Acest lucru este atât de uimitor, încât depășește cuvintele noastre de laudă!

Când Dumnezeu a ales astfel, „când a venit plinătatea timpului”, Maria a născut pe Pruncul Isus în Betleem și nu a avut alt loc unde să-L pună decât într-o iesle, iar El a crescut și a trăit ca om și „a suferit odată pentru păcate” [De câte ori? În fiecare duminică?… așa cum susțin mulți religioși care Îl sacrifică din nou și din nou în Euharistie?]. Da, El „a suferit odată pentru păcate, cel neprihănit pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu, fiind omorât în trup, dar înviat în duh”, așa cum spune 1 Petru 3:18. Dar Isus nu are origini în pântecele Mariei, Cel Veșnic nu are început! El s-a „născut” în doar lumea noastră prin fecioara Maria! Ne dăm seama că El a fost ucis pentru păcatele noastre „de la întemeierea lumii”? Vorbind despre necredincioși, Apocalipsa 13:8 spune că „toți cei care locuiesc pe pământ i se vor închina [fiarei], şi anume aceia ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții Mielului care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii”! [In originalul grecesc: “καὶ προσκυνήσουσιν αὐτὸν πάντες οἱ κατοικοῦντες ἐπὶ τῆς γῆς, οὗ οὐ γέγραπται τὸ ὄνομα αὐτοῦ ἐν τῷ βιβλίῳ τῆς ζωῆς τοῦ Ἀρνίου τοῦ ἐσφαγμένου ἀπὸ καταβολῆς κόσμου.” Oricine poate cerceta și vedea din ordinea cuvintelor în limba greacă că traducerea corectă este că “Mielul a fost înjunghiat de la întemeierea lumii”!] Deci, mai crede cineva că jertfa lui Hristos a fost o idee de ultim moment în mintea lui Dumnezeu? În mod clar, o astfel de persoană se înșeală complet!

Scriptura este absolut clară că Hristos – Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit, “înjunghiat de la întemeierea lumii”! Deci, ce înseamnă asta? În Tit 1:1-2, Pavel spune: „Pavel, rob al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Hristos, potrivit credinței aleșilor lui Dumnezeu și recunoașterii adevărului care este după evlavie; în speranța vieții veșnice, pe care Dumnezeu, care nu poate minți, a promis-o înainte de întemeierea lumii”! „Înainte de întemeierea lumii”, înainte de creație, înainte de existența timpului, în eternitate, Dumnezeu „care nu poate minți, a promis… viața veșnică” nouă! Având în vedere acest lucru, putem înțelege puțin mai bine ce înseamnă dragostea Lui pentru noi? Așa cum spune 2 Timotei 1:9, Dumnezeu „ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu după [pentru] faptele noastre, ci după planul [voia] și harul Său, care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de întemeierea lumii”! Cât de bogat din punct de vedere divin este acest pasaj care ne explică modul minunat în care Dumnezeu se poartă cu noi în harul Său, potrivit planului Său! Dragostea Lui pentru noi are veșnicia în ea! El ne-a mântuit! Ce înseamnă asta? Înseamnă că El ne-a eliberat de pedeapsa păcatului. Există o limită de timp pentru pedeapsa păcatului? Păcatul este o ofensă veșnică și o incompatibilitate totală cu Dumnezeu, iar pedeapsa lui este eternă! Cu toate acestea, din eternitate, “înainte de întemeierea lumii,” înainte ca timpul să existe, Dumnezeu a oferit mântuirea de pedeapsa veșnică a păcatului, „după voia și harul Său” prin “Mielul care a fost înjunghiat”!

Ar putea vreunul dintre noi să înțeleagă pe cont propriu de ce Dumnezeu iubește atât de mult păcătoșii, cum suntem noi toți, încât să-L trimită pe propriul Său Fiu să moară pentru noi? Cum ar putea vreunul dintre noi să înțeleagă vreodată ce înseamnă pentru Dumnezeul etern să-L trimită pe Fiul Său etern, pe care Îl iubește etern, în timpul care aparține creației Sale? Și L-a trimis în mijlocul răului, ca jertfă pe cruce pentru păcatele noastre? De ce ar face El cea mai mare jertfă posibilă pentru a ne mântui de pedeapsa veșnică din iad? Nu există niciun răspuns, în afară de conform “voii și harului Său”! Atât de mult ne iubește El!

De ce sunt atât de mulți astăzi care nu predică adevărul? De ce sunt atât de mulți care nu dau slavă lui Dumnezeu, ci caută să aducă slavă omului, învățând în mod fals că omul se poate mântui prin propriile sale fapte! Marea majoritate a religiilor care se auto-denumesc “creștine” cheamă oamenii la mântuire prin fapte, iar aceasta NU este o „chemare sfântă”! Singura „chemare sfântă” este chemarea lui Dumnezeu, și aceasta NU este potrivit cu faptele noastre! Mântuirea noastră este realizată în întregime de Dumnezeu, așa cum spune Scriptura! Și pentru a realiza mântuirea noastră, Dumnezeu „ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu după faptele noastre”, așa cum tocmai am citit în 2 Timotei 1:9!

De-a lungul întregii istorii, în toate dispensațiile, NU a existat mântuire prin fapte, ci numai prin harul lui Dumnezeu, „după voia și harul Său”! Motivul pentru care El ne mântuiește nu se află în noi, ci numai în El! În eternitate, „după voia și harul Său”, Dumnezeu a hotărât să mântuiască păcătoșii prin lucrarea de substituție a Fiului Său. Numai prin lucrarea perfectă a Fiului Său etern, „care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de întemeierea lumii”, suntem beneficiarii „vieții veșnice”! Aleluia! Amin.

În eternitate, Dumnezeu avea totul înaintea Lui și nimic nu L-a surprins ca fiind diferit „în timp”! Acest lucru este evidențiat în providența Sa veșnică pentru a aborda păcatul! Ceea ce Dumnezeu a stabilit „înainte de întemeierea lumii” s-a întâmplat și continuă să se întâmple „în timp”, exact așa cum a stabilit El. Numai datorită acestui lucru, oamenii lui Dumnezeu au putut profeți. Numai Dumnezeu „declară sfârșitul de la început” și, prin Duhul Său, un profet spune adevărul care altfel nu este cunoscut de nimeni care trăiește în timp.

Prin planul Său veșnic, „după voia și harul Său”, exact așa cum ne-a revelat prin profeții Săi, „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi”. (Romani 5:8). 2 Corinteni 5:21 spune: „Pentru noi [Dumnezeu Tatăl] L-a făcut [pe Fiul Său] păcat, pe Cel care nu a cunoscut păcatul, ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu în El [Fiul Său]”. El a fost îngropat și, trei zile mai târziu, a înviat din morți, dovedind victoria Sa asupra păcatului și a morții. „după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie” (1 Petru 1:3). Amin.

Cea mai importantă întrebare pentru fiecare dintre noi este: „Am încredere în Persoana și în lucrarea pe care Isus a împlinit-o pentru mine?” Ioan 3:16 spune: „Fiindcă Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Crezi acest lucru? Romani 10:9 spune: „Dacă [un cuvânt condițional] mărturisești cu gura ta că Isus este Domnul și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.” Crezi asta? Efeseni 2:8-9 spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Crezi asta?

Toate păcatele noastre sunt, în ultimă instanță, împotriva unui Dumnezeu etern și, ca atare, numai o pedeapsă eternă este suficientă. Romani 6:23 spune: „Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Dacă cineva este mântuit, dacă tu ești mântuit, dacă eu sunt mântuit, suntem cu toții mântuiți exclusiv „prin harul lui Dumnezeu, prin credință”, prin jertfa de substituție adusă de Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos, din dragoste pentru noi!

Cu prețul sângelui Său suntem răscumpărați, suntem acum creații noi în Hristos (2 Corinteni 5:17). Prin sângele Său suntem eliberați de păcat pentru a sluji Dumnezeului viu, pentru a-L slăvi și pentru a ne bucura de El pentru totdeauna!

Viață veșnică fericită, slăvindu-L pe Domnul! Amin.

Categories: Studiu biblic, Teologice