Astazi, în America este Ziua Mamei. 

Unii ar vrea să o numească progresist „Ziua părintelui numărul 2”. Doamne ferește!

Uităm câteodată că fiecare dintre noi există pentru că are o mamă. Este decretul lui Dumnezeu pentru noi. Mama, împreună cu tata, este unul din cele cinci lucruri despre noi decise de Dumnezeu. Nu ne-a întrebat, nu ne-a lăsat să alegem, nu s-a consultat cu noi. La fel a fost și. u locul și națiunea nașterii, cu cei care ne sunt frați și surori, cu înălțimea staturii și cu tot ceea ce ține de  înfățișarea noastră.

Se spune, și așa este, că fiecare mamă întinerește când naște. Este o taină ,dar și o experiență explicată medical. Fătul care se dezvoltă în pântecele mamei este parte din trupul ei. Sângele șui trece și prin inima ei, iar sângele ei trece și prin inima lui. Celule stem, din care se dezvoltă progresiv toate celelalte celule ale pielii, ochilor, organelor interne și ale unghiilor de la picioare trec și prin trupul mamei, inevitabil „reparând” sau vindecând degenerările din organele ei. Este o taină divină a creației. Fătul ia din trupul mamei calciu și o sumedenie de alte lucruri, în schimb dându-i un val nou de tinerețe.

Cele mai noi tratamente ale medicinei contemporane este tratamentul cu celule stem, cu muguri de celule cre se pot dezvolta reparând organism celulele bolnave. Medicii încearcă astfel să regenereze pancreasul, ochii și o sumedenie de alte organe. 

În trupul unei mame, un astfel de tratament durează nu o zi sau o săptămână, ci nouă luni de „sarcină”. Mama se sacrifică și este răsplătită concomitent, primindu-și răsplata pe căi neștiute și nevăzute.

Genetic deci, fiecare făt va purta toată viața celule din celulele mamei lui, dar și mama va purta pentru totdeauna în trupul ei celulele copiilor ei. Acest este probabil secretul legăturii trainice dintre mamă și copii.Întotdeauna va exista un ecou, o vibrație, o rezonanță între o mamă și trăirile copiilor ei, cu mult superioară acelora dintre un tată și copiii lui.

E greu să fi mamă?

Provocat de plângerile soției sale, un bărbat i-a cerut să-l lse pe el o zi să facă tot ceea ce face de obicei ea. Seara acelei zile totul arăta curt ca un pahar, iar copiii fuseseră hrăniți, spălați îmbrăcați și puși frumos la culcare. Triumfător, soțul și-a privit soția a așteptând s-o vadă capitulând și dându-i în sfârșit dreptate. Demonstrase că ceea ce face o femeie casă nu este mare lucru. Orice bărbat l-ar putea face.

Fără nici o expresie pe față, soția i-a spus: „Bine. Să vedem și mâine și poimâine …”

”Hei, hei! Nu așa ne-a fost târgul … Nu mă mai prinzi tu pe mine făcând încă o zi ce am făcut astăzi! O zi a fost suficient! Nu pot mai mult”.

Soția a spus triumfătoare:„Așa m-am gândit și eu, dragă. Așa m-am gândit și eu”.

Categories: Studiu biblic, Teologice

Tags: Daniel Branzai