Diferența dintre o biserică cu sau fără tradiție este și în felul cum ne comportăm în cadrul adunărilor noastre. Dacă trebuie să fim „altfel“ de cum suntem în viața de fiecare zi, dacă ascultăm și participăm la o muzică de cult, deosebită total de ceea ce se ascultă în soocietatea din jur, atunci suntem într-un fel prizonierii unei anumite tradiții decantate de-a lungul timpului.

Fiecare dintre noi avem un „eu social“ și un „eu spiritual“. Este imposibil să scăpăm din această dualitate. „Eul spiritual“ este atemporal, lipit de eternitate. „Eul social“ este deternimat de aspectele socio-culturale ale vremii și locului în care ne ducem viața. De aceea există așa de multe deosebiri între felul cum arată Biserica în diferite colțuri ale lumii.

Apostolul Pavel a reușit performanța de a se manifesta ca un cameleon social pentru a-i atinge pe oameni în „eul“ lor spiritual.

„Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege; ²¹ cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege. ²² Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturortotul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.“ (1 Corinteni 9:20-22).

Categories: Amintiri, Pentru lucrători, Teologice

Tags: Daniel Branzai