Între cuvânt și realitate există uneori o diferență ca … de la cer la pământ!

Religia, așa cum a fost ea definită inițial, este o „religare”, o reluare a legăturii cu divinitatea. Dar este ea cu adevărat?

Evanghelicii insistă asupra unei „legături personale cu Dumnezeu”:

„L-ai primit pe Domnul Isus? Ai primit Duhul Sfânt?” sunt întrebări fundamentale pentru ei, oricât ar suna asta scandalos pentru cei care îmbrățișează „legea strămoșească” sau aderă intelectual la un anumit crez.

De unde vine această fixație a evanghelicilor?

Ea se naște dintr-o expresie folosită de Isus Christos când descrie judecata de la urmă. Iată textul și vă invit să identificați voi înșivă expresia:

„Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’

Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’ (Matei 7:21-23)

Sunt sigur că ați observat-o. V-am ajutat chiar eu făcând literele ei în bold.

Expresia „niciodată nu v-am cunoscut” în contextul judecății de la urmă trebuie explicată puțin.

1. Nu există oameni pe care să nu-i cunoască Dumnezeu. Creatorul își cunoaște pe deplin creația și fiecare om născut pe pământ era deja în evidența cerului.

2. Ne rămâne alternativa că avem aici de-a face cu o cu totul altfel de „cunoaștere”. Este ca atunci când se întâlnesc doi străini și „fac cunoștință” unul cu altul, intră într-un fel de legătură inexistentă până atunci. Asta ca să mergem doar pe la suprafața expresiei, pentru că eu cred că este vorba de o alt fel de cunoaștere, mult mai intimă și mai … personală. Nu vreau să par mistic aici, dar Biblia folosește expresia în cazul unirii dintre Adam și Eva. Adam a „cunoscut-o” și ea i-a devenit nevastă. La fel este precizat în cazul lui Iosif, logodnicul Mariei:

„Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Și el i-a pus numele Isus.” (Matei 1.25)

În același context este explicată și expresia „și cei doi vor fi un singur trup”, vorbind despre Christos și Biserică (Efeseni 5:32).

Mă opresc aici sperând că Duhul Sfânt va aduce în voi împlinirea acestui articol.

Au dreptate evanghelicii când insistă asupra acestor lucruri. Bineînțeles că au! Fără o relație personală cu Dumnezeu, ne spune Isus Christos, nimeni n-are nici cea mai mică șansă la judecata de la urmă.

Categories: Articole de interes general, Studiu biblic, Teologice

Tags: Daniel Branzai