Așezat la debutul cărții Faptele Apostolilor, textul despre vindecarea slăbănogului de la Poarta Frumoasă este mai mult decât o narațiune, este o metaforă. Imaginea este a unor apostoli care merg la Templu să-L ofere pe Domnul Isus nu numai acestui slăbănog, ci tuturor evreilor. Vindecarea acestui neam nu se poate face cu bani, ci doar prin Isus Christos. Ea este însă condiționată de un act conștient de voință. Ei trebuie să dorească și să primească vindecarea prin oferta apostolică (Fapte 3:1-11).
Mărturia acestui slăbănog, care nu pleacă imediat acasă, ci intră imediat în Templu ca o mărturie irefutabilă a vindecării, servește apoi ca introducere pentru extraordinara predică a apostolului Petru (Fapte 3:12-26).
Din nefericire, reacția celor ce conduceau poporul evreu atunci a fost un refuz violent (Fapte 4:1-4).
Un grup destul de mare de martori oculari au crezut totuși, așa că numărul creștinilor din Ierusalim a crescut până la „aproape cinci mii“ (Fapte 4:4).
Tragic este că mai marii evreilor au preferat să închidă ochii în fața unei incontestabile minuni divine (Fapte 4:21-22).
Ne rămâne nouă să alegem cum răspundem ofertei dumnezeiești. Și noi suntem „ologi din naștere“, dar Dumnezeu ne-a dăruit vindecare prin mesajul clar și limpede al Evangheliei:
„ … s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4:10-12).
Categories: Studiu biblic
barzilaiendan.com 
Leave a Reply