Sunt “în misiune”. Orchestra de suflători m-au luat cu vântul entuziasmului ei în alt stat să vizităm trei biserici de acolo.
Mă uit în jur și înțeleg repede. Trei biserici diferite. Trei biserici deosebite. Este o realitate incontestabilă.
În ultima mea vizită în România mi s-a spus că mulți regretă monocronismul cenușiu al bisericilor de sub comuniști. Se pare ca în țară s-a produs o explozie de diversitate la fel de spectaculoasă ca trecerea de la filmul alb-negru la filmul color. Filmele alb-negru și-au avut și ele farmecul și valoarea lor. Mai puțin spectaculoase, ele te făceau să te concentrezi asupra acțiunii și accentuau trăirile sufletești ale personajelor.
Filmele color au adus fascinația peisajelor, pasiunea amănuntelor de decor și primatul ambalajului în defavoarea conținutului. Aș spune: la fel ca și în viață.
Filmele alb negru ne scoteau din experiențele cotidiene spre artificialul unor săli de curs didactice, iar pe tablă se scria numai cu alb pe negru.
Este greu să nu simți conflictele dintre bisericile românești tradiționale și cele modern-contemporane. Cine are dreptate ?
Este ceva bun în mulțimea de mutații care amenință să deruteze și să deraieze lucrarea creștină din România?
Răspunsul ni-l dă, ca întotdeauna, Biblia. Cine citește primele capitole din Apocalipsa observă imediat ca autorul scrie la șapte biserici locale total diferite, total deosebite în crez și mai ales în manifestare.
Mutațiile din creștinism au apărut deci de foarte timpuriu, născând încă în veacul dintâi biserici așa de deosebite încât unii le iau drept prototip al schimbărilor bisericilor de-a lungul istoriei, de la început până la finalul existenței lor pe pământ.
Părerea mea este că, vorba lui Solomon, nu este nimic nou sub soare. Dumnezeu este autorul diversității. Nu există doi oameni cu aceleași amprente, nu sunt doi fulgi de zăpadă identici. iar cele mai reușite buchete conțin o mare varietate de flori, fiecare cu alt fel de parfum, culoare și formă.
Mutațiile apărute în creștinismul din România sunt perfect normale și-l fac mai asemănător cu viața cotidiană. N-ar trebui să le contestăm, să le deplângem sau să le condamnăm. Viața merge înainte, lăsând mereu în urmă formele învechite, condamnate de timp să fie admirate doar la muzeele satului. Dar cine s-ar mai muta să stea și să trăiască anacronic într-un astfel de muzeu al satului?
Categories: Articole de interes general, Pentru lucrători, Teologice
barzilaiendan.com 
Incediara dumneavoastră părere nu este depășită decât de totala dumneavoastră ignoranță în ceea ce privește America, cultura ei, istoria ei și bisericile ei. O țară care încurajează inovația și disprețuiește rutina, America este un amalgam de fațete cultural-sociale. America este un experiment și nu poate fi înțeleasă de cei care privind, printr-o lipsă de experiență proprie preiau papagalicește fraze și opinii despre una sau alta din manifestările ei. Ce știți despre bisericile băștinașilor indieni? Ce știți despre bisericile caoboilor? Dar despre cele ale menoniților sau ale celor amiș? Ați auzit de negro-spiritual specific negrilor? Ce știți despre cele mexicane, germane, rusești sau multietnice? Ce știți despre bisericile preeriilor, dar despre cele din zonele montane. Ce știți despre bisericile eschimoșilor? Ce știți despre bisericile aglomerărilor urbane, despre cele din cartierele selecte și despre cele din zonele rău famate? Ce știți despre bisericile diplomaților de la Washington? Ce știți despre nenumăratele biserici mici de cartier sau despre bisericile gen catedrală? Eu zic să vă vedeți limitele și limitările care au dat naștere acestei ignoranțe enciclopedice și în loc să puneți ouă de cuc pe Internet prin cuiburile altora, mai bine ați pune mâna pe ceva cărți sau albume de specialitate.
Nu cei ce se mută sunt problema (sunt sigur că o puteți face oricând), ci cei care rămân cârcotași să fumege și să facă zgomot de fond.
Eu și familia mea ne-am muta și am dori să trăim într-un așa muzeu al satului, să fac schimb stres contra liniște(interioară și exterioară).
Din punctul meu de vedere o asa zisa biserica care arata a club nu poate fi decat ce arata a fi adica un club , chiar daca pare afirmatia rautacioioasa din punct de vedere american. Apoi citand dintro carte scrisa de 2 americani “Crestinismul pe muzica rock ” , bisericile americane sau trasformat intratat incat au devenit de nerecunoscut si totusi tinerii o considera ceva normal sa cante rock, pop, sau jazz la biserica pentru ca societatea americana sa alterat spiritual. E greu cand te alrerezi sa mai vezi lucruri clar . Sa amintim doar cum a aparut muzica zis contemporana, in 1965 niste hipioti convertiti pe jumatate la evanghelizaile de pe stadion au mers cu chitarile si tobele la biserica pe care incepusera sa o frecventeze si au cantat muzica pop, rock ca numai asta stiau . Asa a aparut muzica contemporana, care nu este altceva decat muzica lumii , neinspirata de Dumnezeu ci de fire si poate cine stie necuratu pusa pe versuri religioase….https://crestinism-autentic.blogspot.com/2022/08/inchinarea-contemporana-10-aspecte.html
“Cluburi religioase” spuneti dumneavoastra. Este o categorisire rautacioasa. Oare cum ați numi bisericile din cartea Apozalipsa? Dumnezeu le numește biserici.
Nici o adunare crestina nu mai cântâ astăzi muzica gregoriana. Crestinismul imbraca hainele contemporaneitatii. Este normal asa din toate punctele de vedere. Muzica, statie de amplificare, ecrane video. Foarte putini mai vin cu caruta la biserica. Etc.
Mutatiile din Romania le imita pe cele din SUA unde modernismul a desfiintat bisericile traditionale inlocuide-le cu cluburile religioase unde gaseste de toate inclusiv muzica pop rock, si cate altele increstinata adica la care sa adaugat versuri religioase . Asta este maimuta imita tot ce vede la fratele mai mare.