Când Noul Testament spune în Faptele Apostolilor “Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea în toată țara” nu se referă la paginile scrise pentru că ele nu existau încă.
Când apostolul Pavel cere bisericii să mijlocească pentru ca Dumnezeu “să-i dea Cuvânt ori de câte ori deschide gura” nici el nu se referea la o carte, ci la cu totul altceva …
Eram in vizită la biserica din zsacramento împrenă cu Radu Căpușan, venit și el de la Portland. După ce am urcat amândoi la amvon, un tânăr mai mult american decât român a fost îndemnat sâ rosteascâ rugăciunea de cerere.
“Și te rugăm Doamne și pentru acești doi vorbăreți care au venit la noi” .. a rostit el printre altele, iar pr noi amândiu ne-a bufnit râsul. Când ne-am Așezat jos, Radu s-a aplecat spre mine serios și mi-a spus: S-ar putea ca așa să fie. Domnul i-a dat inspirația aceasta”.
De multe ori rostim cuvinte, dar nu vestim Cuvântul, la singular. Cuvintele vin de la noi. “Cuvântul” vine de la Domnul. Până și Pavel știa ca este în pericolul de a vorbi cuvinte, fară Cuvântul vieții.
In “Fiddler on the roof “ există o scenă caraghioasă in care un foarte agitat evreu vine la mulțimea adunată în jurul rabinului și bodogănește un torent de cuvinte din care nimeni nu înțelege nimic. În numele tuturor, rabinul rostește atunci ceva memorabil: “Măi cutare, nu mai vorbi. Spune!”
Mesajul nu este mai puternic davă spunem mai multe cuvinte, ci dacă și numai dacă avem Cuvânt.
„S-a auzit că este în casă şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul“ – Marcu 2:2
Categories: Articole de interes general, Pentru lucrători, Studiu biblic
barzilaiendan.com 
Leave a Reply