David Lavric

  · 

Mișcarea evanghelică contemporană pare a fi ca acea mamă care a uitat de soțul ei, gândindu-se doar la nevoile copiilor ei.

Motivul fundamental pentru care biserica se întâlnește este să se închine lui Dumnezeu. Adevărata interacțiune cu Evanghelia va culmina mereu în doxologie (Romani 11:33–36; 16:25–27; Efeseni 3:20–21; 1 Timotei 6:13–16; Apocalipsa 5:9–14). Așadar, nu evanghelizarea sau ajutorarea sunt motivul fundamental pentru care biserica se strânge. J. A Packer spunea în “A Stunted Ecclesiology “Când scopul întâlnirii este evanghelizarea sau oferirea suportului spiritual, atunci direcția și scopul devin antropocentrice, nu Cristocentrice.”

Din nefericire, orientarea antropocentrică a bisericii contemporane este impregnată nu doar în așteptările celor care vin la adunare, ci în însăși eclesiologia evanghelică, și în esență în conștiința evanghelicului.

De aceea, la finalul unui program de biserică, evanghelicul este mult mai tentat să întrebe: Am avut un timp fain impreuna ? Ne-am simtit bine ? decât să întrebe: A fost Dumnezeu onorat, glorificat, prin laudele noastre ?

Categories: Pentru lucrători