Dați glorie Domnului Dumnezeului vostru, mai înainte de a aduce El întunericul și mai înainte de a vi se poticni picioarele pe munții nopții. Și veți aștepta lumina, dar El o va schimba în umbra morții și o va preface în întuneric adânc.
Ieremia 13.16

Calea prin care putem da glorie Domnului Dumnezeului nostru este ascultarea de Cuvântul Său. Drumul responsabilității este unul strălucit și binecuvântat; iar cel care îl străbate prin har niciodată nu se va poticni pe „munții nopții“. Umilința adevărată, smerenia, ne va feri de munții nopții și ne va conduce să umblăm în acea cărare binecuvântată care este întotdeauna luminată de strălucirea și de încurajarea razelor feței aprobatoare a lui Dumnezeu.

Aceasta este cărarea celor drepți, cărarea înțelepciunii cerești, cărarea păcii perfecte. Fie ca noi să fim găsiți mergând pe ea; și niciodată, nici măcar pentru un moment, să nu uităm că este înaltul nostru privilegiu să fim călăuziți în mod divin chiar și în cele mai mici detalii ale vieții noastre zilnice! Ce nefericire pentru cel care nu este călăuzit în acest fel! El va avea multe piedici, multe căderi, multe experiențe triste.

Dacă nu suntem călăuziți prin ochiul Tatălui nostru, vom fi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, care trebuie struniți cu un frâu și cu o zăbală – în cazul unui cal nărăvaș, ce aleargă pe unde nu trebuie, sau în cazul unui catâr încăpățânat, ce refuză să meargă unde trebuie. Cât de trist este ca un creștin să se afle într-o astfel de stare! Ce lucru binecuvântat este să mergem zi de zi pe calea marcată pentru noi de ochiul Tatălui: o cale pe care ochiul vulturului nu a văzut-o și pe care puiul de leu nu a străbătut-o; o cale a ascultării sfinte, pe care cei blânzi și cei smeriți o vor găsi întotdeauna, spre bucuria lor profundă și spre lauda și gloria Celui care le-a deschis-o și care le-a oferit har să o străbată.

+++

Pe vârful Jungfraujoch din Munții Alpi, la o înălțime de aproximativ 3.500 de metri, întâlnești atât alpiniști antrenați, cât și oameni de orice vârstă. Toți admiră acolo frumusețea munților și se simt ca într-o altă lume. Dar niciunul dintre aceștia nu poate afirma că a urcat el însuși până acolo, că a învins stâncile și ghețarii abrupți. Toți au plătit prețul biletului și au urcat cu telecabina.

Slava cerului, unde dorim să ajungem, este cu mult mai frumoasă decât lumea fascinantă a munților elvețieni. Când vom ajunge acolo, nu va mai trebui să ne întoarcem în valea problemelor și a ostenelilor pământești. În slava cerului nu vom întâlni pe nimeni care să fi ajuns acolo prin propria lui putere, ci totul este numai harul lui Dumnezeu care a pregătit calea spre cer.

Nici măcar „prețul de călătorie“ spre cer nu trebuie și nu putem să-l plătim. Acesta este sângele Mântuitorului nostru Isus Hristos, care S-a dat pentru noi ca preț de răscumpărare. Cine acceptă prin credință această răscumpărare are cerul asigurat, indiferent cât de puține sau de multe păcate a făcut. Important este ca fiecare să vină cu pocăință și credință la Dumnezeu.

Niciunul dintre aceia care vor fi odată în cer nu a putut contribui cu ceva la salvarea lui veșnică, ci o datorează harului lui Dumnezeu și lucrării de răscumpărare a Domnului Isus.

Categories: Articole de interes general