O clădire, o companie sau o comunitate?

By barzilaiendan on July 7, 2022 • ( 1 )

Care este definiția Bisericii pentru tine?

Limbajul contemporan ne-a forțat să identificăm termenul „Biserică“ cu o clădire. De fapt, „basilica“ (de unde avem derivatul biserică) este din vremea când creștinismul a fost instituționalizat în Imperiul Roman și a primit în dar clădirile religiilor păgâne, pe care s-a grăbit să le numească „palate celestiale“, reședințe împărătești, locuri unde se face slujba cerească. Basileus (Vasile) era titlul pentru împărat, iar basilica pentru Împărăție (In the Catholic Church, a basilica is a designation given by the Pope to a church building).

Ce a urmat se poate vedea din puzderia de clădiri relicve religioase , scoici moarte, care fac parte din „patrimoniul“ european. Catedrala Notre Dame este mai valoroasă europenilor decât creștinismul care a înălțat-o pe vremuri. Fonduri uriașe se vor consuma să o pună în forma în care a fost, dar asta nu înseamnă că francezii susțin religia creștină. Efortul întreține doar valoarea „istoric-arhitecturală“ a edificiului.

Trecând oceanul, America este țara liberilor întreprinzători și a bisericilor de buzunar, un fel de mini afaceri la purtător. Sunt caracteristice spiritului individualist american. Capitalismul promovează manageri pricepuți care adună în jurul lor un angrenaj eficace. M-am simțit frustrat când am dat pieptul cu această realitate. Nici nu-mi închipui ce aș fi făcut dacă Dumnezeu ar fi adunat în jurul meu o mulțime de câteva sute sau mii de persoane. Un păstor american trebuie să fie un excelent administrator, iar eu, o spun cu toată sinceritatea, nu sunt.

Îmi rămâne să cred că Dumnezeu a avut în minte comunități locale de credincioși, scoși din mersul caracteristic al lumii și transformați în închinători în duh și în adevăr. Ei sunt „așteptători de Dumnezeu“ și de Împărăție. Până atunci, ei reflectă în caracterul lor și al relațiilor dintre ei ceva din slava cerească a dumnezeirii, aducând prin aceasta lumii o mărturie despre adevărul etern. Viața lor este o tainică împlinire a unor fapte bune pregătite mai dinainte de Dumnezeu pentru ca ei să umble în ele. Progresul lor nu depinde așa de mult de abilitățile lor, prin urmare, ci de ascultarea și consacrarea lor. Restul face Dumnezeu.

Trăiesc această aventură supranaturală de pe la 18 ani, iar ca păstor stau în aceeași „biserică“ de aproximativ 40 de ani. Uneori am avut clădiri adecvate, alteori nu. Uneori ne-am administrat bine, alteori nu. De fiecare dată însă am simțit în noi și între noi lucrarea tainică și trainică a Duhului Sfânt, trimis de Dumnezeu să ni-L descopere de Isus Christos și să-L facă pe El să locuiască din ce în ce mai mult în noi.

Adresa locului unde ne strângem s-a schimbat de câteva ori. Am rămas însă întotdeauna un grup de prieteni, o comunitate caracteristică. Când spunem „noi“ rostim un fel de „te iubesc“ spus unii către alții atunci când suntem „împreună“.