Romani 8:23

Chiar şi în lumea aceasta, sfinţii sunt copiii lui Dumnezeu, dar oameni nu îi pot recunoaşte dacă nu observă la ei anumite caracteristici morale. Înfierea lor nu se manifestă, şi copiii nu sunt încă recunoscuţi pe faţă.

La romani, oamenii puteau adopta un copil în particular şi puteau ţine secret totul mult timp, dar exista o a doua adopţie care avea loc în public. Atunci copilul era adus în faţa autorităţilor, şi i se schimbau hainele cu care era îmbrăcat. Tatăl care adopta copilul îi oferea haine potrivite cu noua situaţie pe care avea să o ocupe în societate.

„Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă” (1 loan 3:2).

Noi nu suntem încă îmbrăcaţi în veşmintele familiei regale din ceruri. Purtăm încă carnea şi sângele pe care le poartă fiii lui Adam. Dar ştim că atunci când „cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi” (Romani 8:29) va veni, „noi vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1 loan 3:2).

Poţi să-ţi imaginezi un copil luat din pătura de jos a societăţii şi adoptat de un senator roman care să nu spună „abia aştept să fiu adoptat public. Atunci voi arunca hainele acestea aspre şi jerpelite, şi voi fi îmbrăcat conform rangului meu de senator”? Fiindcă este fericit cu ceea ce a primit, şi tocmai de asta, aşteaptă împlinirea promisiunii care i s-a făcut.

La fel se întâmplă şi cu noi astăzi. Aşteptăm să primim hainele de slavă şi să fim recunoscuţi drept copii ai lui Dumnezeu. Suntem prinţi care nu poartă coroana încă. Suntem mirese, şi ziua nunţii încă nu a sosit Dar, pentru dragostea pe care ne-o arată Mirele, tânjim şi suspinăm după dimineaţa căsătoriei. Însăşi fericirea noastră ne face să dorim mai mult; bucuria noastră, ca un izvor care se umflă, vrea să izbucnească ca un gheizer, înălţându-se spre cer, şi care suspină în suflete fiindcă nu are loc să se manifeste între oameni.

Categories: Articole de interes general, Studiu biblic