Acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse, dar Îl vedem pe Isus. – Evrei 2.8,9

Trăim în zilele în care domnește omul. El a demonstrat capacitățile sale, în ce privește organizarea politică, educațională, comercială și culturală a acestei lumi. Privind în jur, vedem ce înseamnă dominația omului asupra acestui pământ.

Descoperim însă că, în ciuda faptului că i-a fost încredințată guvernarea asupra creației, el nu s-a achitat deloc așa cum trebuie de responsabilitatea sa înaintea lui Dumnezeu. În ce privește intelectul său, l-a condus acesta să se supună lui Dumnezeu și să asculte de El? Realitatea este că înțelepciunea sa l-a făcut pe om să-L elimine complet pe Dumnezeu din orice sferă a vieții sale. Omul, la urma urmelor, nu este decât o creatură sărmană și deșartă, iar domnia sa asupra creației nu trebuia să fie decât o imagine, o umbră.

Ce rămâne însă pentru credință, în mijlocul acestei ruine complete? Credința vede resursa lui Dumnezeu și spune: “Acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse”. Încă nu. Lumea așteaptă un timp de pace și de glorie pentru om, însă credința spune: “Încă nu”. Nu contează ce ar putea să se întâmple sub guvernarea omului – credința spune: “Încă nu”. Dar ce spune ea cu privire la om și la cârmuirea încredințată lui? “Îl vedem pe Isus.” El este Omul după inima lui Dumnezeu. El este Omul planurilor lui Dumnezeu. El este Fiul Omului – titlu pe care l-a luat pentru Sine încă de aici, de pe pământ – în care toate scopurile lui Dumnezeu se concentrează și prin care Dumnezeu va manifesta toată gloria domniei universale asupra creației, așa cum o prezintă Psalmul 8. Îl vedem pe Isus!

S. Ridout

Categories: Articole de interes general