Dincolo de aparenţele creștine

De la Felicia Videscu

Lecturi zilnice din istoria Bisericii

Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. – Proverbele 21:2

Dacă aţi locui într-o ţară unde toţi ar fi creştini, aţi fi fericiţi? Søren Kierkegaard a răspuns „Nu!” la această întrebare. El s-a născut la această dată în Danemarca, o ţară mică în care (teoretic) toată lumea era creştină. În Danemarca biserica luterană era biserică de stat, şi toţi oamenii erau botezaţi, confirmaţi, căsătoriţi şi îngropaţi în această credinţă. Dacă erai de acord cu doctrinele de bază ale bisericii, se considera că eşti mântuit.

Însă Kierkegaard nu a fost de acord. Citind Noul Testament, el şi-a dat seama că a fi creştin înseamnă că trebuie să iei o decizie importantă, să faci o alegere: Cristos sau lumea – este marele Ori-ori ce dă titlul uneia din cărţile sale. Privind la biserica din Danemarca, Kierkegaard a văzut o religie care cerea foarte puţin de la oameni şi nu implica o relaţie reală cu Dumnezeu. Dumnezeu semăna cu un profesor care enunţa un set de crezuri şi le cerea oamenilor să dea aprobator din cap. Dar Kierkegaard nu credea că acesta este Dumnezeul Bibliei, Tatăl Cel Atotputernic şi plin de dragoste.

În copilărie Kierkegaard l-a admirat pe Iacov Mynster, arhiepiscopul Danemarcei, dar după ce s-a maturizat a văzut că Mynster era doar un reprezentant al guvernului, un om lumesc, căruia nu-i păsa de Evanghelie. Când Mynster a murit, în 1854, Kierkegaard a scris un articol intitulat: „A fost episcopul Mynster un martor al Adevărului?”, şi răspunsul la această întrebare a fost un „Categoric nu!”

Kierkegaard a studiat teologia mai mulţi ani, dar nu a fost ordinat niciodată. S-a logodit, însă a rupt logodna şi nu s-a mai căsătorit niciodată. În scurta lui viaţă de doar patruzeci şi doi ani, acest om cu puternice frământări interioare însă de o profunzime deosebită a scris foarte mult, criticând biserica din Danemarca, dar şi filosofiile care îi fascinau la acea vreme pe intelectuali.

A murit în 1855 fără să fie cunoscut în afara Danemarcei, dar în secolul XX oamenii de pretutindeni i-au descoperit scrierile şi au fost mişcaţi de pledoaria lui ca creştinismul să devină o forţă transformatoare de vieţi şi de îndemnurile sale către păcătoşii răscumpăraţi de a cultiva o relaţie intensă cu Domnul.

Rugăciune: Tată, nu îngădui să ne mulţumim cu o credinţă călduţă, ci fă-ne să căutăm credinţa înflăcărată, bazată pe Cristos. Amin.



Categories: Articole de interes general

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: