Concordia Concert dinaintea marelui oratoriu de final.

Le-am ratat pe cele din Europa. Sunt însă prezent la un concert de sărbătoare pascală care se desfășoară la biserica luterană din Orange, California.

Concordia adună periodic orchestranți și coriști de excepție de la școlile de muzică din Los Angeles. Printre ei este și Laura Stoi, “principal violin” de la școala din Huntington Beach.

Laura este fata Marilenei și a lui Adrian Stoi care au binecuvântat muzical adunarea noastră de când Dumnezeu i-a adus la Bethel.

Sala bisericii luterane este obișnuită cu muzica bună și are o acustică excelentă. Luteranii au alungat icoanele idolatre din clădirile lor, păstrând doar decorul unui alb curat, cu un minim decorativ și funcțional de expresie. Au în schimb vitralii excepționale pe care-ți odihnii la nesfârșit ochii. Preoții lor evoluează “la vedere”, nu ascunși in “naos”, intr-o caraghioasă și inadecvată imitare a slujirii de la Templu. Credincioșii au acum intrare slobodă dincolo de perdeaua sfâșiată “de sus până jos”, în trupul frânt al lui Isus Christos pe cruce. În cazul acestei clădiri, pe fundalul care ne întâmpină este doar statuia unui Christos care se află puternic și binevoitor în mijlocul bisericii Sale, cu mâinile ridicate în semn de invitație și binecuvântare.

Ne lăsăm pătrunși de mesajul magnific al selecției care cuprinde melodii din țări și tradiții diferite, de la creații antifonale vechi la aranjamente moderne făcute doar acum câteva săptămâni, o avanpremieră profetică pentru vremea când toate popoarele se vor sui la Ierusalim să-L laude pe Domnul.

Deși cântată în limbi pe care nu le înțelegem, muzica aceasta reușește să “comunice” cu noi la un nivel al sublimului inexprimabil. Deși suntem o audiență pestriță și eterogenă, muzica ne dă solidaritatea unor corzi intrate în rezonanță cu vibrațiile sufletești ale celor care s-au închinat compunând și se închină cântând înaintea noastră.

Sigur că sunt părtinitor. Îmi place Bach. Îmi place mult. Îmi place cel mai mult. Sunt unul dintre cei convinși că el este culmea spre care s-a evoluat și după care s-a involuat în muzică.

Mulțumim, Doamne, pentru închinarea aceasta muzicală. Singurul ei defect? Faptul că ne reduce la statutul unei simple cutii de rezonanță. Nu putem cânta și noi. Pentru așa ceva trebuie să așteptăm marele oratoriu descris în capitolele 4 și 5 din Apocalipsa. Adu, Doamne, ziua aceea!



Categories: Articole de interes general

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: