Nicolae Moldoveanu -100 de ani de la naștere

Simplitatea şi umilința, dau echilibrul şi frumusețe interioară”( anonim)

1974 – împreună cu Mihail Iovin , din grupul Moisescu, eliberatel insușidoar de 10 ani din pușcăria comunistă.Ungrup de tineri ne-amaventurat să facem o vizită compozitorului Nicolae Moldoveanu la Sibiu. După 10 ani de la eliberare din închisoare era încă supravegheat de autoritățile comuniste , motiv pentru care , fr. Iovin ne -a lăsat să așteptăm în parc, și a mers singur să vadă dacă suntem în siguranță pentru această vizită. Aveam un sentiment al aventurii să întâlnim pecompozitorulcare avea să fie numit “ un David”al spiritualității românești.Au urmatapoialte vizite dea-lungul  anilor.

Împreuna cu generația mea din acei ani de la Arad Sega – am avut acces la cele trei grupuri de creștini care au fost în pușcăriile comuniste din cauza credinței lor : betaniștii, de la reformații maghiari, (reformatul Wurmbrand Richard- era în America) Oastea Domnului şi Grupul Moisescu (care era acceptat atunci la biserica Sega ).Nelipsea literatura creștină,dar “biblioteca” noastră erau acești oameni ai credințeineînfricațișiabsolut admirabilisi câțiva care aveau acces la literatură în alte limbi.

 Simplitatea şi umilința au dat farmec  personalităţii și operei  frăției sale, Nicolae Modoveanu. Pericolul de a ne îndepărta de – „simplitatea şi curăția Lui Christos( 2 Cor11:3 – trd.lit), este astăzi extrem de actual.

O adunare de sărbătoare, în jurul cântărilor lui Nicolae Moldoveanu, este întotdeauna un fel de desfundare a izvoarelor moștenirii noastre spirituale și emoționale. Asemenea patriarhului Isaac care: “a săpat dinou fântânile de apă pe care le săpase tatăl sau Avraam, și pe care le astupaseră și le umpluseră cu țărână, filistenii după moartea lui” Gen26/18

La Nicolae Moldoveanu, cântarea de Laudă este: – necontenită,  nemărginită , cu bucurie, cu gânduri de iubire  pline, este dis de dimineață, este la amiază şi la culcare, este din adâncul meu,  din inima cu credință, cu înțelepciune, cu ardoare, în cuvinte simple, cu neștirbită bucurie…

În cântarea Frăției sale  de laudă, Isus Domnul este:

Sărbătoare, Obârșie, Mântuitorul, Dumnezeul laudelor, Dumnezeul Harului, Împăratul, Izvorul cântecului,Viața noastră, Iubirea mea, Isus este Harul!

Cântările de laudă ale lui N. Moldoveanu sunt prin excelență creatoare de părtășie  creștină.

 Sunt lucruri a căror slava este, când sunte nevăzut. Cu cât calitatea unei sticle de geam este mai mare cu atât ea este mai nevăzută.

” Daca-n lume m-ai făcut /o fereastră către Tine/ cu cât sunt mai nevăzut/ cu-atât Tu /cu-atât Tu Te vezi mai bine”.

Când geamul ferestrei este vizibil el însuşi, ochii  sunt împiedicaţi vadă clar realitatea cealaltă, şi fereastra ajunge, inutilă, zadarnică, nefolositoare şi deșartă.
Am fost făcuţi ferestre  prin care să se vadă cealaltă Lume, dar necurăţia noastră: un start de praf al compromisului, un duh de mândriei, o amărăciune sau o îgrijorare, o spoială cu argintul slavei lumii şi ne-am transformat in oglinzi oridinare … am eşuat …  ne-am zădărnicit menirea. Oamenii  văd propria lor  față, privind la noi…şi nu pe Dumnezeul nostru.

O bucurie mişcătoare şi glorioasă este mereu prezentă în versurile şi muzica Frăției sale:

 “Când vom intra pe-a-tale porţi de aur,
Ierusalime, loc iubit şi sfânt,

Tot cerul va fi plin de osanale,
Spre slava Celui pururi drag şi sfânt.”

***

Cântărea de laudă la Nicolae Moldoveanu sa este o jertfă a buzelor:
Ea este“gustoasă”,  sărată cu sare, cum fiecare om este sărat cu suferinţă….o jertfă trebuie să fie fierbinte,  .. pentru că eşti căldicel  am să te vărs din gura mea-zice Domnul,… jertfa este fără  rădăcini de amărăciune, nu acră…  ci entuziastă, zemoasă, cu suc…  o mireasmă pentru Cristos.

 “Te laud în clocot ca ploaia în ropot
Te laud cu soare mereu în vibrare
O laudă vie, făptura să-mi fie
Te laud prin canturi şi trai,
Prin harul pe care  mi-L dai,”

 Cântărea de laudă la Nicolae Moldoveanu,angreneză imaginaţia … cu sufletul, cu toată puterea … cu tot cugetul nostru

“Isus când Numele-Ţi rostesc
Totul se schimbă-n sărbătoare
Totu-i pace şi cântare
Totu-i sfânt şi mângâiere
Cu ecou de înviere.”

Pământul cantării, este inima bună, nu abilitatea vocală.
La cântarea de laudă se  cere o îmbrăcare cu podoabe sfinte…
Cântarea de laudă este cantarea celui neprihănit… Cantările Domnului nu se pot cânta pe un pământ străin. Orice păcat, orice neorânduială, orice ne iertare,  orice semețire, … înstrăinează pământul cântării.
 

Florian Dela-Urma.



Categories: Amintiri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: