“M-am suit, în urma unei descoperiri, și le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. … Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – aceștia, zic, ei, cei cu vază, nu mi-au adăugat nimic. (Galateni 2:4-6)
Combativitatea lui Pavel este de lăudat când se confruntă cu cei din afara Bisericii. Când este vorba însă de dispute dintre el și ceilalți apostoli, combativitatea lui ar fi condamnabilă astăzi, iar termenii folosiți de el ar intra în categoria celor “ineacceptabili”.
Ce părere aveți? Cum vă explicați această situație?
Categories: Teologice
barzilaiendan.com 
Nici eu nu știu …
Bună întrebare, frate Daniel!
Oare există un răspuns scurt la această întrebare?
Oare se găsește în textul următor o cheie?
Galateni 2:9: ‚şi cînd au cunoscut harul,care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sînt priviţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.‘
Astazi….