The Outcome of the Kingdom (13:44–50)

(Traducerea română este la sfârșit)

Warren W. Wiersbe

At the close of this age, God will have three peoples:the Jews (the hidden treasure), the church (the pearl), and the saved Gentile nations who will enter into the kingdom (the dragnet).

The hidden treasure (v. 44).

The common interpretation of this parable is that the sinner finds Christ and gives up all that he possesses to gain Him and be saved. But this interpretation presents several problems. To begin with, Jesus Christ is not a hidden treasure. He is perhaps the best-known Person of his- tory. In the second place, the sinner cannot “find Christ” for he is blind and stubborn (Rom. 3:10ff.). It is the Savior who finds the lost sinner (Luke 19:10). And no sinner could ever purchase salvation! Please note that the man in the parable did not pur- chase the treasure; he purchased the whole field. “The field is the world” (Matt. 13:38). Must the lost sin- ner purchase the world to gain Christ? Does he hide Him again?

Once again, Old Testament symbolism assists us in our interpretation. The treasure is the nation of Israel (Ex. 19:5; Ps. 135:4). That nation was placed in the world to bring glory to God, but it failed. It became a nation hidden, a treasure not being invested to produce dividends for God. Jesus Christ gave His all to pur- chase the whole world in order to save the nation (John 11:51). On the cross, Jesus died for the whole world, but in a special way, He died for Israel (Isa. 53:8). The nation suffered judgment and seeming destruction, but in God’s sight it is “hidden” and will be revealed again in glory.

There is, then, a future for Israel. Politically, the nation was reborn on May 14, 1948. But the nation is far from what it ought to be spiritually. God sees Israel as His treasure, and one day He will establish her in her glorious kingdom.

The pearl of great price (vv. 45–46).

A well- known gospel song perpetuates the interpretation that this pearl is Jesus Christ and His salvation. But the same objections apply to this interpretation as applied to the previous parable. The sinner does not find Christ; Christ finds the sinner. No sinner is able to pay for salvation, even though he sells all that he has.
The pearl represents the church. The Bible makes a distinction between Jews, Gentiles, and the church (1 Cor. 10:32). Today, the church, the body of Christ, is composed of believing Jews and Gentiles (Eph. 2:11ff.). Unlike most other gems, the pearl is a unity— it cannot be carved like a diamond or emerald. The church is a unity (Eph. 4:4–6), even though the pro- fessing church on earth is divided. Like a pearl, the church is the product of suffering. Christ died for the church (Eph. 5:25) and His suffering on the cross made possible her birth.

A pearl grows gradually, and the church grows grad- ually as the Spirit convicts and converts sinners. No one can see the making of the pearl, for it is hidden in the shell of the oyster under the waters. No one can see the growth of His church in the world. The church is among the nations today (waters in the Bible represent
nations; Dan. 7:1–3; Rev. 13:1; 17:15) and one day will be revealed in its beauty.

So, in spite of Satan’s subtle working in this world, Christ is forming His church. He sold all that He had to purchase His church, and nothing Satan can do will cause Him to fail. There is but one church, a pearl of great price, though there are many local churches. Not everyone who is a member of a local church belongs to the one church, the body of Christ. It is only through repentance and faith in Christ that we become a part of His church. Of course, all true believers ought to iden- tify with a local assembly where they can worship and serve.

The net (vv. 47–50).

The preaching of the gospel in the world does not convert the world. It is like a huge dragnet that gathers all kinds of fish, some good and some bad. The professing church today has in it both true and false believers (the parable of the tares) and good and bad. At the end of the age, God will sep- arate the true believers from the false and the good from the bad. When Jesus Christ returns to earth to fight the battle of Armageddon (Rev. 19:11ff.), He will separate believers and unbelievers already on the earth. These are living people who are not a part of the church (which was already in heaven) or Israel. These Gentiles will be dealt with in righteousness: The saved will enter into the kingdom, but the unsaved will be cast into the furnace of fire. The same idea is found in the “sheep and goats” parable (Matt. 25:31ff.).

Twice in this series of parables Jesus used the phrase “the end of the world” (Matt. 13:39, 49). He was not referring to the end of this “church age,” because the truth about the church was not shared with the disciples until later (Matt. 16:18). The “age” He referred to is the Jewish age at the close of the great tribulation described in Matthew 24:1–31 and Revelation 6—19. We must be careful not to “read into” these passages in Matthew the truths later given through Paul and the other apostles.

+++

Finalul Împărăției

La sfârșitul acestui veac, Dumnezeu va avea trei popoare: evreii (comoara ascunsă), biserica (perla) și națiunile neamurilor salvate care vor intra în împărăție (năvodul).

Comoara ascunsă – Matei 13:44

Interpretarea obișnuită a acestei pilde este că păcătosul îl găsește pe Hristos și renunță la tot ceea ce posedă pentru a-L câștiga și a fi mântuit. Dar această interpretare prezintă mai multe probleme. Pentru început, Isus Hristos nu este o comoară ascunsă. El este, probabil, cea mai cunoscută persoană a sa, tory. În al doilea rând, păcătosul nu-L poate “găsi pe Hristos” pentru că este orb și încăpățânat (Rom. 3:10ff.). Salvatorul este Cel care îl găsește pe păcătosul pierdut (Luca 19:10). Și nici un păcătos nu a putut vreodată să cumpere mântuirea! Vă rog să rețineți că omul din pildă nu a curățat, alungând comoara; a cumpărat tot domeniul. “Câmpul este lumea” (Mat. 13:38). Trebuie ca păcatul pierdut să cumpere lumea ca să-L câștige pe Hristos? Îl ascunde din nou?

Încă o dată, simbolismul Vechiului Testament ne ajută în interpretarea noastră. Comoara este națiunea lui Israel (Ex. 19:5; Ps. 135:4). Acel neam a fost pus în lume pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, dar nu a reușit. A devenit o națiune ascunsă, o comoară care nu a fost investită pentru a produce dividende pentru Dumnezeu. Isus Hristos a dat totul pentru a curăța, alungând întreaga lume pentru a salva națiunea (Ioan 11.51). Pe cruce, Isus a murit pentru întreaga lume, dar într-un mod special, El a murit pentru Israel (Isa. 53:8). Națiunea a suferit judecată și aparentă distrugere, dar în ochii lui Dumnezeu este “ascunsă” și va fi descoperită din nou în slavă.

Există, deci, un viitor pentru Israel. Din punct de vedere politic, națiunea a renăscut pe 14 mai 1948. Dar națiunea este departe de ceea ce ar trebui să fie spiritual. Dumnezeu vede Israelul ca pe comoara Lui și într-o zi o va întemeia în împărăția ei glorioasă.

Perla de preț – Matei 13:45-46

Un cântec bine cunoscut al Evangheliei perpetuează interpretarea că această perlă este Isus Hristos și mântuirea Sa. Dar aceleași obiecții se aplică acestei interpretări ca și în cazul parabolei anterioare. Păcătosul nu-L găsește pe Hristos; Hristos îl găsește pe păcătos. Nici un păcătos nu este în stare să plătească pentru mântuire, chiar dacă el vinde tot ceea ce are. Perla reprezintă biserica. Biblia face o distincție între iudei, neamuri și Biserică (1 Cor. 10:32). Astăzi, Biserica, trupul lui Hristos, este compusă din iudei și neamuri credincioase (Efes. 2:11ff.). Spre deosebire de majoritatea celorlalte pietre prețioase, perla este o unitate, nu poate fi sculptată ca un diamant sau smarald. Biserica este o unitate (Efes. 4:4–6), chiar dacă biserica pro- fessing de pe pământ este divizată. Ca o perlă, biserica este produsul suferinței. Hristos a murit pentru Biserică (Efes. 5:25), iar suferința Sa de pe cruce a făcut posibilă nașterea ei.

O perlă crește treptat, iar biserica crește pe măsură ce Duhul îi convinge și îi convertește pe păcătoși. Nimeni nu poate vedea realizarea perlei, pentru că este ascunsă în cochilia stridiei sub ape. Nimeni nu poate vedea creșterea bisericii Sale în lume. Biserica este printre națiunile de astăzi (apele din Biblie reprezintă națiuni; Dan. 7:1–3; Apoc. 13:1; 17:15) și o zi va fi descoperită în frumusețea ei.

Deci, în ciuda muncii subtile a lui Satana în această lume, Hristos formează Biserica Sa. El a vândut tot ceea ce a trebuit să cumpere biserica Sa și nimic din ceea ce satana nu poate face nu-L va face să eșueze. Nu există decât o singură biserică, o perlă de mare preț, deși există multe biserici locale. Nu oricine este membru al unei biserici locale aparține unei singure biserici, trupul lui Hristos. Numai prin pocăință și credință în Hristos devenim o parte a Bisericii Sale. Desigur, toți credincioșii adevărați ar trebui să se închine, să se închine și să slujească.

Predicarea Evangheliei în lume nu convertește lumea. Este ca un dragnet imens care adună tot felul de pești, unii buni și alții răi. Biserica mărturisitoare de astăzi are în ea atât credincioși adevărați, cât și falși (pilda neghinei), cât și buni și răi. La sfârșitul veacului, Dumnezeu îi va sepăda pe credincioșii adevărați de cei falși și de cei buni de cei răi. Când Isus Hristos se va întoarce pe pământ pentru a lupta împotriva bătăliei de la Armaghedon (Apoc. 19:11ff.), El îi va separa pe credincioși și pe necredincioșii care se află deja pe pământ. Aceștia sunt oameni vii care nu fac parte din biserică (care era deja în cer) sau Israel. Aceste neamuri vor fi tratate în neprihănire: Cei mântuiți vor intra în împărăție, dar cei nemântuiți vor fi aruncați în cuptorul focului. Aceeași idee se găsește și în pilda “oilor și caprelor” (Mat. 25:31ff.).

De două ori în această serie de pilde, Isus a folosit expresia “sfârșitul lumii” (Mat. 13:39, 49). El nu se referea la sfârșitul acestui “veac bisericesc”, deoarece adevărul despre biserică nu a fost împărtășit ucenicilor decât mai târziu (Mat. 16:18). “Vârsta” la care s-a referit El este Epoca Iudee la încheierea marelui necaz descris în Matei 24:1-31 și Apocalipsa 6-19. Trebuie să fim atenți să nu “citim în” aceste pasaje din Matei adevărurile date mai târziu prin Pavel și ceilalți apostoli.



Categories: Studiu biblic

1 reply

  1. Superb articolul!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: