Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, și Cel din urmă, și Cel viu; și am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor; și am cheile morții și ale Locuinței morților.Apocalipsa 1.17,18

Descrierea oferită în versetele 13-17 din Apocalipsa 1 vorbește în întregime despre judecată. Ioan stătuse odinioară la pieptul lui Isus. Acum însă, același piept este încins cu un brâu de aur. Nu este de mirare deci că, în prezența acestui Fiu al Omului, gata de a exercita judecata și învestit cu toată autoritatea și gloria Dumnezeirii, Ioan a căzut la picioarele Lui ca mort. Gloria judiciară a Domnului a fost prezentată în viziunea din versetele 12-17; acum, în versetul 18, avem gloria Sa declarată prin propriile Sale cuvinte, iar aceasta într-un fel întreit.

În primul rând, gloria Dumnezeirii. El este „Cel dintâi și Cel din urmă, și Cel viu“. Comparați cu versetul 8, unde Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Se proclamă a fi „Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul“. Nimeni altul decât Dumnezeu nu poate fi „Cel dintâi“ sau „Începutul“, și, fiind o Persoană în unitatea Dumnezeirii, Isus este Dumnezeu.

În al doilea rând, gloria răscumpărării, a morții și a învierii. El „a fost“ mort, însă acum este „viu în vecii vecilor“. Cel care este arătat a fi Judecătorul universal a gustat El Însuși judecata morții, iar acum a înviat și trăiește în puterea vieții de înviere.

În al treilea rând, gloria stăpânirii. Moartea și Locuința morților sunt marii vrăjmași ai omenirii păcătoase, simboluri ale blestemului sub care păcatul i-a adus pe oameni. Având cheile lor, El este pe deplin stăpân peste ele.

În felul acesta, Domnul Isus Se prezintă în dumnezeirea Sa; în starea Sa de înviere, în urma împlinirii răscumpărării; și ca Stăpân absolut peste vechii vrăjmași ai omului. Ce încurajatoare trebuie să fi fost aceste lucruri pentru Ioan! Și cât de încurajatoare trebuie să fie ele și pentru noi!F. B. Hole

Categories: Studiu biblic