Cain: Portretul unui păcătos pierdut

Cain i-a prilejuit lui John MacArthur să facă un portret caracteristic al tuturor păcătoșilor din istorie. Omul acesta a fost „prototipul“ pentru ceea ce Biblia numește „calea lui Cain“ (Iuda 11).

Cain este primul om „născut, iar nu făcut“ din rasa umană. Tot el a fost și „cel dintâi copil, născut prin cea dintâi naștere, care a dus la cea dintâi familie. Tot Cain a fost și cel dintâi frate din lume, iar relația lui cu fratele său, Abel, a dus la cea dintâi tragedie familială din istorie. Asta pentru că acest Cain a ales să umble pe calea neascultării și a păcatului.

Istoria lui Cain prilejuiește o privire în formarea relațiilor din societatea umană și ilustrează intrarea păcatului în istoria omenirii. El a comis cea dintâi crimă și a adus prima oportunitate a răzbunării.

Biblia ne spune despre primul act de închinare, despre cea dintâi jertfă, despre prima apariție a religiei false bazate pe merit, despre primul refuz al cuiva să se pocăiască și despre prima acordare a harului general din partea providenței.

Este o listă impresionantă de lucruri pe care Cain le-a adus în istorie, dar accentul principal din revelația biblică este pus pe Cain ca portret al păcătosului pierdut.

Numele lui Cain apare de 14 ori în primele 17 versete din capitolul patru al Genezei.

text …

Relatarea începe cu un debut promițător și aceasta este circumstanța generală pentru toți oamenii:

I. Toți păcătoșii necredincioși au un început promițător.

Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” (Geneza 4:1)

Începutul lui Cain a fost marcat de un act creator divin. Eva a recunoscut imediat lucrul acesta și i-a dat copilului numele Cain, cu semnificația de „obținut“, căpătat, primit de la Dumnezeu. Oamenii nu apar pe lumea doar în urma unui proces biologic, ci sunt o investiție divină, o intervenție directă a lui Dumnezeu care dăruiește viața.

Cain „era plugar“, iar Abel „era cioban“. Ambele ocupații au fost necesare vieții și ambele au fost la fel de valabile în ochii lui Dumnezeu. Niciuna nu este mai bună decât cealaltă. Ambele sunt la fel și ambii copii ai Evei au fost binecuvântați de Dumnezeu în lucrarea lor.

Aici se încheie însă asemănările dintre cei doi. N-a trecut multă vreme până ce au apărut diferențele de caracter, iar aceste diferențe ne sunt ilustrate cu ocazia închinării prin jertfele cu care fiecare au venit înaintea lui Dumnezeu.

II. Păcătoșii neascultători îi aduc lui Dumnezeu o închinare inacceptabilă.

„După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare[a] din roadele pământului“ (Geneza 4:3).

Aceasta este caracteristica tuturor apostaților. Este caracteristica tuturor celor ce nu ascultă de Dumnezeu și aleg să nu se pocăiască atunci când li se face observație. Acesta este felul de manifestare al celor pierduți. Marea majoritate a lumii nu este fără religie. Oamenii de pretutindeni au fost și sunt religioși.

Observați expresia „după o bucată de vreme“. Ea ne arată că Dumnezeu a trecut cu vederea mare parte din evenimentele vieții lui Cain pentru a ne da pe față caracterul lui ilustrat în felul în care și-a adus jertfa.

Cain a avut privilegiul de a fi crescut de cei mari mari evangheliști pe care i-a cunoscut istoria. Ceilalți evangheliști spun oamenilor despre cum „va fi“ în cer. Adam și Eva au fost singurii din istorie care le-au spus celor din jur despre „cum a fost“ în cer. Ei au fost deja acolo. Mărturia lor personală a fost unică și puternică. Cei din femilia lor au putut să-i audă vorbind de nenumărate ori despre cum a fost umblarea cu Dumnezeu în grădina Edenului. Copiii lor au aflat cum Dumnezeu a „jertfit“ un animal ca să le facă haine care să le acopere goliciunea prilejuită de căderea lor în păcat. Le-au vorbit despre îngerul cu sabia înfocată care le-a blocat calea înapoi spre Dumnezeu și despre promisiunea minunată a unui urmaș prin care Dumnezeu va zdrobi capul șarpelui care i-a atras în ispită.

Se pare însă că acest Cain nu s-a recunoscut niciodată păcătos înaintea lui Dumnezeu. (Poetul englez Milton a scris chiar un poem pe tema aceasta. El a pus în gura lui Cain aceste vorbe: „De ce nu mi-ai dat și mie șansa pe care le-ai dat-o părinților mei? De ce să plătesc eu acum pentru vinovăția lor?“).

Prin jertfa sa, Cain a urmărit părtășia cu Dumnezeu, nu absolvirea de vinovăție. Calea aceasta n-a fost aprobată de Domnul:

„Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui, dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere“ (Geneza 4:4-5).

Putem presupune că în familia lui Adam și Eva s-au discutat aceste lucruri, dar Cain a refuzat să se conformeze voii lui Dumnezeu. Textul ne spune că Dumnezeu n-a privit cu plăcere „spre Cain“. El s-a uitat la inima lui Cain și nu i-a plăcut ce a văzut acolo. Cuvintele pe care i le-a spus Dumnezeu lui Cain n-au fost o „observație“, ci un „reproș“ adresat cuiva care a știut să facă bine, dar a ales să facă altfel:

„Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” (Geneza 4:6-7).

Situația de atunci trebuie analizată în lumina comentariului care i s-a făcut în Noul Testament, pentru că Biblia se tălmăcește cel mai bine prin … Biblie. Iată ce găsim scris:

„Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!“ (Iuda 11)

Duhul Sfânt îl așează pe Cain alături de cei care au ales deliberat să nu asculte de Dumnezeu și s-au răzvrătit conștient împotriva Lui.

Al treilea lucru care l-a caracterizat pe Cain ca exponent al păcătoșilor pierduți este:

III. Păcătoșii neascultători îi urăsc pe cei care ascultă de Domnul.

Este o reacție viscerală, violentă și necontrolabilă. Psihologii ne spun că atunci când nu ne putem ridica la nivelul idealului, tendința firească este să distrugem acel ideal.

Pentru că acest Cain n-a vrut să asculte de mustrarea Domnului și a ales să persiste în „dreptatea lui“, pasul inevitabil a fost să se ridice împotriva fratelui său și să-l omoare. Cei mai buni soldați ai Satanei sunt recrutați din rândul apostaților, care au crescut într-o casă de credincioși, dar au ales apoi să apuce pe alte căi.

Lumea aceasta este o „Societate a urmașilor lui Cain“, iar valurile de persecuție declanșate mereu împotriva credincioșilor sunt cea mai bună dovadă pentru aceasta.

IV. Păcătoșii nu primesc cuvântul lui Dumnezeu.

Ce să ne mai mirăm că oamenii de azi nu mai ascultă de cei care predică adevărul creștin. Cain a avut privilejul de a-L auzi personal chiar pe Dumnezeu și totuși a ales să nu-L asculte!

Răspunsul lui Cain la vocea lui Dumnezeu a fost mânia, iar Dumnezeu a văzut aceasta:

„Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?“ (Geneza 4:5-6).

Dumnezeu nu dorea „informații“ de la Cain. El știa deja ce se întâmplase cu el. Tot ce dorea Dumnezeu era un dialog din care Cain să ajungă să se analizeze, să se înțeleagă pe sine și să se schimbe. Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci ca el să se întoarcă la El cu pocăință:

,,Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?“ (Ezechiel 18:23; 33:11)

Există o bucurie a pocăinței și a primirii iertării. Dumnezeu a fost gata să i le dea și lui Cain. Refuzul și reacția lui Cain au fost apoi multiplicate în miliarde de cazuri de-a lungul istoriei. Oamenii preferă să meargă din rău în mai rău și să nu se întoarcă la Dumnezeu.

În Noul Testament, Isus Christos dă o explicație pentru alegerea lui Cain:

„ … odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele“ (Ioan 3:19).

V. Păcătoșii caută să-și ascundă păcatele și să salveze aparențele.

„Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?”
El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine“ (Geneza 4:9-10).

Păcatul i-a întunecat nu numai inima lui Cain, ci și mintea lui! Oare cum a uitat el cu cine are de-a face? Cum de a crezut că poate ascunde fapta sa de fața lui Dumnezeu? Există un singur răspuns. Mintea celor păcătoși devine „blestemată“. Apostolul Pavel ne spune în Romani că Dumnezeu i-a lăsat pe oamenii păcătoși „în voia minții lor blestemate“.

Cain a vrut să apară în continuare drept „un om respectabil“ și să ascundă de ceilalți ce a făcut. Iată ce spune apostolul Ioan:

„Căci vestirea, pe care aţi auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unii pe alţii; nu cum a fost Cain, care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea“ (1 Ioan 3:11-13).

VI. Păcătoșii vor ajunge inevitabil să fie judecați de Dumnezeu.

Cain n-a putut să se ascundă. Dumnezeu a venit la el și l-a tras în sala de judecată, i-a analizat crima și i-a rostit sentința. Dumnezeu este interogator, investigator și acuzator, iar Cain a simțit pe pielea lui ce înseamnă acestea.

„Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ“ (Geneza 4:11-12).

Sigur, un păcătos ca și Cain a contestat pedeapsa dată de Dumnezeu!

„Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine mă va găsi mă va omorî” (Geneza 4:13-14).

Cain n-a văzut că până și în pedepsire, Dumnezeu rămâne un Dumnezeu al harului. Domnul a ales să nu-l execute și să-l omoare pe loc. A făcut-o pentru motivele Lui întemeiate, dar lăsându-l să trăiască, Dumnezeu i-a lăsat poarta deschisă pentru o eventuală îndreptare.

„Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. 

VII. Păcătoșii pierduți fug de fața lui Dumnezeu.

Iadul nu este decât încoronarea dorinței celor păcătoși de a locui cât mai departe de Dumnezeu.

„Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden“ (Geneza 4:16).

Cain nu i-a mulțumit lui Dumnezeu că a găsit o soluție pentru ca ceilalți oameni să nu-l omoare. El n-a apreciat faptul că Dumnezeu s-a angajat să-l protejeze pe viitor. Nici un comentariu, nici o apreciere, nici un singur cuvânt de mulțumire.

Calea lui Cain merge mereu în jos, tot mai jos, numai în jos. Aceasta este sugerată de pasajul care ni-i descrie pe urmașii lui Cain. Lanțul culminează în totala depravitate a lui Lameh:

Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila. Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele. Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul. Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

Lameh a zis nevestelor sale:

„Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu!
Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu!
Am omorât un om pentru rana mea
Şi un tânăr pentru vânătăile mele.
Cain va fi răzbunat de şapte ori,
Iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte.” (Geneza 4:19-24).

Expresia „de șaptezeci de ori câte șapte“ definește o dimensiune extremă. Urmașii lui Cain au dus uciderea la paroxism. Păcătoșii nu cunosc limite, iar depravitatea umană este definitivă.

Iată deci care este portretul păcătosului pierdut. El are, ca noi toți, un început bun, dar se apropie de Dumnezeu ipocrit și formal cu meritele lui proprii, ajunge să-i dușmănească pe cei care ascultă de Dumnezeu, se împotrivesc Cuvântului lui Dumnezeu și nu se pocăiesc, caută să-și ascundă păcatele, sunt obraznici când sunt confruntați cu adevărul lui Dumnezeu despre ei înșiși, nu știu să aprecieze îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, se ceartă cu El și aleg cu bună știință să meargă din rău în mai rău, departe de fața lui Dumnezeu.

Lumea de azi este Societatea copiilor lui Cain.



Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: