Aphra White – Din strâmtorare Mă izbăvești


Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi.  (Psalmul 138:7)

O altă traducere posibilă a acestui verset din limba ebraică este „înaintez în mijlocul strâmtorării“. Ce cuvinte descriptive!

Odată ce L-am chemat pe Dumnezeu în timpul strâmtorării noastre, am revendicat promisiunea Lui de eliberare dar nu am primit-o, şi am fost asupriţi în continuare de Vrăjmaş, până am ajuns chiar în toiul luptei – sau „în mijlocul strâmtorării“ – alţii ne pot spune: „Nu mai supăra pe Învăţătorul“ (Luca 8:49).

Când Marta a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“ (Ioan 11:21), Domnul Isus a contrat lipsa ei de speranţă cu promisiunea Lui cea mare: „Fratele tău va învia“ (Ioan 11:23).

Când umblăm „în mijlocul strâmtorării“ şi suntem tentaţi să gândim, ca şi Marta, că am trecut de punctul de a fi salvaţi, Domnul nostru ne răspunde şi nouă cu o promisiune din Cuvântul Său: „Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi“.

Deşi răspunsul Lui pare să întârzie atât de mult şi noi continuăm să umblăm „în mijlocul strâmtorării“, „mijlocul strâmtorării“ este chiar locul unde El ne înviorează, nu locul unde El ne părăseşte. 

Perioadele când continuăm să umblăm aparent într-o stare de deznădejde totală sunt chiar perioadele când El „[Îşi] întinde mâna spre mânia vrăjmaşilor [noştri]“ (Psalmul 138:7).

El va pune capăt strâmtorării noastre și ne va scoate la loc larg, făcând ca atacul vrăjmaşului să înceteze şi să eşueze.

În lumina acestor lucruri, ce motiv am avea să disperăm? Aphra White

Psalmul 138

Un psalm al lui David

Te laud din toată inima,
cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.
Mă închin în Templul Tău cel sfânt
şi laud Numele Tău pentru bunătatea şi credincioşia Ta,
căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.

În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.

Toţi împăraţii pământului Te vor lăuda, Doamne,
când vor auzi cuvintele gurii Tale;
ei vor lăuda căile Domnului,
căci mare este slava Domnului!

Domnul este înălţat, totuşi vede pe cei smeriţi
şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.
Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei
şi dreapta Ta mă mântuieşte.

Domnul va sfârşi ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea Ta ţine în veci:
nu părăsi lucrările mâinilor Tale.



Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: