Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de fapte moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu! Evrei 9.14

O greșeală care se face adesea este confundarea perfecțiunii ca stare a noastră cu perfecțiunea conștiinței noastre. Dacă am înțeles lucrarea lui Hristos, știm că suntem făcuți desăvârșiți în ce privește conștiința. Dacă privesc la Dumnezeu, n-am nicio temere că El îmi va imputa din nou păcatul, iar dacă lucrurile stau altfel înseamnă că n-am avut niciodată pace cu Dumnezeu.

Lucrul acesta este atât de categoric, încât Scriptura spune că, dacă această curățire n-ar fi fost făcută în mod perfect, Hristos ar trebui să sufere iarăși. Dar El nu poate bea din nou acel pahar amar, la gândul căruia sudoarea I s-a prefăcut în picături mari ca de sânge. Dacă ar mai fi chiar numai un singur păcat care ar avea nevoie să fie înlăturat (vorbesc despre cei credincioși), Hristos ar trebui să sufere din nou, iar lucrul acesta nu mai poate avea loc. Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa, lucrarea fiind terminată. „Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum, Tată, glorifică-Mă …!“ (Ioan 17.4,5).

El nu mai are nimic de împlinit acum. Nu vorbesc, desigur, despre harul Său zilnic pe care îl îndreaptă spre noi. Totul este statornicit, și statornicit cu un dublu aspect, pentru că planul lui Dumnezeu era să ne aducă în aceeași slavă ca a Fiului Său, iar lucrarea lui Hristos nu numai că ne-a înlăturat vina, dar a obținut pentru noi această slavă. N-o avem încă, dar lucrarea care este temelia ei s-a încheiat.

Suntem unși și pecetluiți cu Duhul, care este arvuna moștenirii noastre. Noi suntem acum spre lauda slavei harului Său, care va fi manifestat atunci când El va veni a doua oară, ca să ne ia în slava pe care a obținut-o pentru noi atunci când a venit prima dată. Viața noastră se desfășoară între aceste două puncte importante: între cruce și slavă.J. N. Darby

Categories: Studiu biblic