Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine. Apocalipsa 3.20;
Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu  îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el.  Ioan 14.23

Din aceste două pasaje aflăm că sufletul ascultător se bucură de un caracter al părtășiei total necunoscut celui care trăiește întrun anturaj lumesc.

Aceasta nu are legătură, nici pe departe, cu chestiunea iertării sau a îndreptățirii. Toți credincioșii sunt îmbrăcați în aceeași haină imaculată a dreptății, toți stau înaintea lui Dumnezeu prin aceeași îndreptățire. Aceeași unică viață se revarsă de la Capul din cer prin toate mădularele de pe pământ. Acest lucru este clar. Învățătura cu privire la aceste importante chestiuni de mai sus este pe deplin și în mod clar dovedită în Scriptură.

Dar nu trebuie să uităm că îndreptățirea este un lucru, iar efectele care decurg din ea, cu totul altceva. Una este să fii copil și alta este să fii copil ascultător. Desigur că un tată îl iubește pe un copil ascultător și îl va face cu precădere părtaș la gândurile și planurile lui. Nu va fi acest lucru adevărat și cu privire la Tatăl nostru ceresc? Indiscutabil!

Ioan 14.23 confirmă din plin acest lucru; mai mult, acolo ni se arată că este o ipocrizie să pretinzi că Îl iubești pe Hristos și să nu „păzești cuvintele Lui“. „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu.“

Prin urmare, dacă nu păzim cuvintele lui Hristos, aceasta este o dovadă sigură că nu umblăm în dragostea Numelui Său. Dragostea noastră pentru Hristos se dovedește prin împlinirea poruncilor Lui și nu doar prin faptul că spunem: „Doamne, Doamne“. Degeaba spui: „Eu, domnule, mă duc“, când nici prin gând nu-ți trece să te duci (vedeți Matei 21.28-32)! 

Categories: Studiu biblic