Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine … Dormiți de acum și odihniți-vă;

iată, s-a apropiat ceasul, și Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.

Matei 26.38,45

Oamenii au venit să-L ia. A căutat pe cineva să-i fie milă, dar fără folos; a căutat mângâietori, dar n-a găsit niciunul. El este Dumnezeu peste toți, totuși (și în întregime), Om. Cu toate acestea, așa cum a spus cineva, El niciodată nu le-a cerut celor ai Săi să se roage pentru El, ci: „Vegheați împreună cu Mine“.

În ce mă privește, este deosebit de prețios să descopăr acest lucru, anume că El, care era cu Dumnezeu și care era Dumnezeu venit în trup, a simțit ca un om în orice împrejurare. Când le-a cerut ucenicilor să vegheze împreună cu El, știa că lumea era împotriva Lui; a privit la aceia cu care petrecuse cel mai mult timp și le-a cerut să fie alături de El. Totuși trebuia să fie lipsit de orice sprijin. A fost apăsat și încercat până la ultima treaptă a suferinței și a durerii omenești, fiind cu totul singur în rugăciunea și în agonia Sa.

Unde erau cei care ziceau că merg la închisoare și chiar la moarte cu El? Erau adormiți, înșelați; adormiți odinioară în prezența slavei Împărăției pe munte, acum adormiți în grădină! Aceasta arată ce ființe sărmane suntem, arată ce parte trebuia să aibă Hristos în această lume: nimeni care să simtă împreună cu El! Maria din Betania a fost singura care a simțit împreună cu El, însă printre ceilalți nu s-a găsit nici măcar unul care să facă acest lucru, în timp ce n-a existat niciunul între ei care să fi avut nevoie de compasiune și care să n-o găsească în El. 

Categories: Studiu biblic