Dor de mine însumi …

Aparent, ne-am îndepărtat de bunici, dar de fapt, ne-am îndepărtat de noi înșine, iar drumul înapoie este … imposibil.

AVEA BUNICA 

Avea bunica mea de toate: 
Avea o prispă cu muşcate, 
Avea fântână, pâine, sare, 
Avea putere şi răbdare. 

Avea credinţă şi iubire 
Şi-un dor nespus de nemurire. 
Avea un cal la o căruţă 
Şi lapte bun de la văcuţă. 

Avea poveşti nenumărate 
Şi cântece nemai cântate 
Şi le spunea adeseori, 
La clacă şi la şezători. 

Avea o sobă, un vătrai, 
Avea şi gura mea de rai!… 
Nu mai găsesc ce a lăsat, 
Căci satul s-a modernizat: 

Nu mai zăreşti ca altă dată , 
La geamuri, floarea de muşcată. 
Văd atârnate la balcon: 
Begonii şi rhododendron… 

Fântâna e necurăţată, 
Căci se consumă apă plată. 
Văcuţe sunt puţine-n sat, 
Bem lapte pasteurizat. 

Căruţe vezi foarte puţine, 
Dar te-ntâlneşti cu limuzine. 
Nu mai există şezători, 
Cu basme şi cu ghicitori. 

Pe potecuţa spre vecini, 
Crescut-au spini şi mărăcini. 
Căci avem facebook şi aşa 
Ştim noi a socializa… 

Nu mai avem deloc răbdare, 
Bisericile sfinte-s goale. 
Porunca dată, să iubim, 
Deloc nu ne-o mai amintim! 

Bunico, satul de poveste, 
Azi îl vedem, dar nu mai este… 

AVEA BUNICUL… 

Avea bunicul meu ceva, 
ce nimeni altul nu avea: 
avea un munte de blândeţe 
şi urme-adânci de tinereţe, 

avea privirea luminoasă, 
sub ochelari cu rama groasă, 
avea cuvinte potrivite 
şi daruri neobişnuite… 

Avea un pod în care stam 
când înspre lumea mea fugeam: 
cu fân, cu scânduri, cereale, 
cu cărţi, reviste şi ziare, 

cu scule-n lăzi orânduite 
şi cuie noi sau ruginite, 
cu un anume foarfece, 
cu care-şi tundea oile. 

Acolo sus, în podul lui, 
era şi roata timpului 
şi o-nvârteam iscoditor 
şi în trecut şi-n viitor. 

Avea un leagăn minunat, 
de-o grindă groasă atârnat 
şi îmi plăcea în zbor să cânt 
şi nimeni zborul nu mi-a frânt, 
c-am fost acolo şi mai sunt! 

Avea un plug, cu el ara 
pământul şi-l însămânţa 
şi niciodată n-a lasat 
pământu-n rugă nelucrat! 

Şi-acum din cer, de sus din stele, 
El ară gândurile mele, 
c-avea dreptate când mi-a zis 
că va pleca în paradis! 

Avea bunicul meu cel bun, 
prin vene, sevă de gorun, 
avea bunicul meu cel drag, 
dulceaţa fructelor de frag. 

Avea bunicul meu iubit, 
ceva frumos, neprihănit: 
Avea copilăria mea 
şi a plecat cu tot cu ea! 



Categories: Articole de interes general

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: