Și Moise a răspuns și a zis: „Dar, iată, nu mă vor crede, nici nu vor asculta de glasul meu, pentru că vor zice: «Nu ți S-a arătat Domnul!»“. Exod 4.1

Am putea presupune că Moise văzuse și auzise suficiente lucruri pentru a-și înlătura în întregime frica.

• flacăra de foc și rugul care nu se mistuia,
• harul plin de bunăvoință,
• Numele prețioase, plăcute și atotcuprinzătoare ale lui Iahve,
• misiunea divină, asigurarea că Dumnezeu va fi cu el

Toate acestea ar fi putut să-i alunge orice temere și să-i confere inimii sale o siguranță statornică. Însă, în loc să se întâmple acest lucru, Moise a ridicat diverse obiecții, dar Dumnezeu, în harul Său, le răspunde; și, așa cum am remarcat, fiecărei obiecții i se răspunde cu o proaspătă manifestare a harului.

„Și Domnul ia zis: «Ce este în mâna ta?». Și el a zis: «Un toiag»“ (versetul 2).

Domnul vrea să-l ia pe Moise așa cum era și să folosească ceea ce el avea în mână. Toiagul cu care el condusese oile lui Ietro era gata să fie folosit pentru a elibera Israelul lui Dumnezeu, pentru a pedepsi țara Egiptului, pentru a croi un drum prin adâncul mării, astfel ca răscumpărații Domnului să poată trece pe el și pentru a face să izvorască apă din stâncă pentru a înviora oștile însetate ale lui Israel în pustie.

Dumnezeu folosește cele mai slabe instrumente pentru a-Și împlini cele mai mărețe planuri. „Un toiag“, „un corn de berbec“ (Iosua 6.5), „o turtă de pâine de orz“ (Judecători 7.13), „un urcior cu apă“ (1 Împărați 19.6), „praștia unui păstor“ (1 Samuel 17.50), pe scurt, orice lucru pe care îl folosește Dumnezeu își va atinge scopul rânduit. Oamenii își imaginează că scopurile mărețe pot fi atinse doar prin mijloace mărețe, dar nu acesta este felul lui Dumnezeu de a lucra. El Se poate folosi de un vierme la fel ca de soarele arzător, de un curcubete la fel ca de vântul de la răsărit (vedeți Iona 4).

Categories: Studiu biblic