ROAGĂ-TE ȘI PUNE O STRAJĂ!

„Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă” (Neemia 4:9)

Suveranitatea lui Dumnezeu nu-ți neagă responsabilitatea. Este exact invers: îți dă putere! Când ne încredem în Dumnezeu, gândim mai clar și reacționăm mai hotărât. Asemenea lui Neemia, care a zis: „Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.” Să remarcăm cuvintele: „Ne-am rugat… și am pus o strajă…” Neemia a făcut două lucruri: s-a încrezut în Dumnezeu în ceea ce privește izbânda și a acționat potrivit cu ceea ce i-a zis Dumnezeu să facă. Rugăciunea îl invită pe Dumnezeu să facă ceea ce tu nu poți.

Apostolul Pavel a scris: „Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17). De ce? Pentru că Dumnezeu intervine atunci când este invitat s-o facă. Până nu ai căutat călăuzirea lui Dumnezeu, ești la mila propriilor tale gânduri și ale altora. Când nu știi ce nu știi, ești într-un loc periculos. De ce să te limitezi la cunoașterea umană, când poți avea parte de perspectiva divină?

Dumnezeu spune: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3). Și când Dumnezeu îți descoperă voia Sa, nu amâna și nu comenta – împlinește-o! Înainte ca Dumnezeu să-ți dea următorul set de instrucțiuni, El dorește să știe că ai urmat setul de instrucțiuni pe care ți l-a dat deja. De ce? Pentru că nu te poate binecuvânta, dacă nu vrei să asculți.

Așa că, oprește-te și fă-ți un inventar; dacă ai făcut ceva greșit, pocăiește-te, corectează-te și revino la calea cea bună, cât mai curând posibil! „Ci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.” (Ieremia7:23)

2 Împăraţi 13.10-25

Elisei, al cărui nume semnifică „Mântuire de la Dumnezeu”, rămâne până la sfârşitul îndelungatului său serviciu ca profet al harului. Aici el îi anunţă lui Ioas, noului împărat al lui Israel care-l vizitează, eliberarea poporului. Unde găsim astăzi harul şi mântuirea, dacă nu la Hristos, Cel care a murit pentru noi?

Ioas, din nefericire, nu este în stare să profite în întregime de harul care i-a fost oferit. Îi lipseşte credinţa. Nu suntem şi noi adesea ca el? Dumnezeu are la înde­mână binecuvântări bogate. El este gata să ni le dea. Dar noi I le cerem cu timiditate, ca şi cum ar fi sărac sau ca şi cum n-ar dori să le toarne din belşug peste noi. Faptul acesta semnifică o cunoaştere slabă a Tatălui nostru. Limitele nu vin niciodată de la El, ci de la lipsa noastră de credinţă. „Nu aveţi, pentru că nu cereţi” (Iacov 4.2).Elisei moare, dar chiar moartea lui devine o sursă de viaţă pentru alţii. Astfel, chiar în mormânt, acest profet deosebit rămâne un simbol al lui Hristos (vezi Matei 27.52).

Sfârşitul capitolului ne arată că Domnul, forţat să-Şi disciplineze poporul, este în acelaşi timp mişcat, simţind o compasiune divină pentru ei (Mica 7.18, 19).

Categories: Studiu biblic