Scrisoare anonimă: Profesor la UC Berkeley critică mișcarea BLM și stânga americană care „distruge discursul politic american și viețile negrilor”

Costin Andrieș – 

Un profesor de istorie de la Universitatea Berkeley (UCB) din SUA critică într-o scrisoare publică, dar trimisă anonim, conceptul de „rasism sistemic” în SUA, mișcarea Black Lives Matter și poziția oficială a catedrei din care face parte față de acestea. Profesorul acuză catedra de istorie că ar fi „capturată” și pusă în slujba intereselor stângii politice americane reprezentată de Partidul Democrat.

„Cel mai tulburător lucru e că, din câte se vede, departamentul nostru a fost “luat prizonier” în totalitate și pus în slujba intereselor Convenției Naționale Democratice, și a Partidul Democrat în general”, care, prin „atitudinile protectoare și condescendente față de comunitatea celor de culoare, exemplificate în aproape fiecare declarație a lui Biden despre rasa neagră, nu fac decât să garanteze perpetuarea stării de mizerie, resentiment, sărăcie și a politicii revendicative aferente („grievance politics”) care distrug atât discursul politic american cât și viețile negrilor.”

Sursa imaginii: UC Berkeley

Profesorul a folosit anonimitatea motivând că, odată semnată, scrisoarea „ar putea duce la pierderea locului meu de muncă și, probabil, la orice altă posibiltate de angajare în domeniul meu de activitate”.

Autenticitatea scrisorii a fost confirmată de Wilfred Reilley, profesor de științe politice la Kentucky State University, care a declarat că a primit o copie a scrisorii împreună cu Thomas Sowell, important intelectual conservator și economist de la Stanford University.

Ulterior, Universitatea Berkeley a „condamnat” scrisoarea.

ILD publică în continuare scrisoare, în traducerea lui Bogdan Oancea.


Stimați profesori,

Sunt unul din colegii dvs. de la Universitatea Berkeley din California. V-am întâlnit pe amândoi personal, dar nu vă cunosc îndeaproape, deci vă contactez anonim, cu scuzele de rigoare. Mă tem că scrierea acestui e-mail în mod public ar putea duce la pierderea locului meu de muncă și, probabil, la orice altă posibiltate de angajare în domeniul meu de activitate.

În recentele e-mailuri trimise de dvs. departamentului nostru ați menționat angajamentul nostru pentru promovarea diversității, dar sunt tot mai alarmat atât de absența diversității de opinie cu privire la subiectul protestelor recente, cât și de reacția comunității noastre la toate aceste evenimente.

În numeroasele link-uri web și resurse pe care le-ați furnizat, nu am găsit nici măcar un singur contraargument substanțial sau vreo expunere alternativă care să explice subreprezentarea persoanelor de culoare în mediul universitar sau supra-reprezentarea lor în sistemul penitenciar. Explicația oferită în documentația dvs., explicație care aproape că le exclude pe toate celelate, este unidimensională: problemele comunității negre sunt cauzate de albi sau, atunci când albii nu sunt prezenți fizic, de infiltrarea suprematismului albilor și a rasismului sistemic al albilor în mințile, sufletele și instituțiile Americii.

Multe obiecții incontestabile aduse împotriva acestei teze au fost prezentate de voci calme și cumpătate, voci venite inclusiv din interiorul comunității de culoare, cum ar fi Thomas Sowell și Wilfred Reilly. Respectivii nu sunt rasiști sau „Uncle Toms” (negri supuși albilor n.tr.), ci savanți inteligenți care resping explicațiile ce îi deposedează pe negri de responsabilitate și externalizează în mod sistematic problemele comunității negre către cei din afara ei. Opinia acestora e complet absentă din comunicatele departamentelor UCB.
Afirmația potrivit căreia dificultățile cu care se confruntă comunitatea de culoare sunt cauzate în totalitate de factori exogeni, reprezentați sub forma rasismului sistemic al albilor, al supremației albilor și al altor forme de discriminare a negrilor de către albi rămâne o ipoteză problematică, care ar trebui să fie aprig contestată de istorici. Când colo, această ipoteză e considerată un adevăr axiomatic și pasibil de acțiune judiciară, fără a lua serios în considerare neajunsurile ei profunde sau îngrijorătoarea aluzie subînțeleasă despre totala neputință a celor de culoare. Această ipoteză transformă instituția și cultura noastră, nelăsând deloc spațiu pentru disidență în afara unui discurs mărginit și strict supravegheat.

Dar totuși, există și o descriere diferită a întregii situații. Dacă aveți timp, vă rog să luați în considerare examinarea documentelor atașate la finalul acestui e‑mail. În mod covârșitor, raționamentul furnizat de organizația BLM și de aliații lor este fie în primul rând bazat pe dovezi neconfirmate (ca în cazul unei mari părți a articolului fără îndoială emoționant scris de Ta‑Nehisi Coates), fie bazat pe motive evident cusute cu ață albă. Ca un exemplu al acestei din urmă probleme, luați în considerare proporția de americani de culoare din închisori. Această proporție este adesea folosită pentru a caracteriza sistemul de justiție că ar fi “anti‑negri”. Cu toate acestea, dacă am folosi exact aceeași metodologie, ar trebui să concluzionăm că sistemul nostru de justiție este “anti‑bărbați” chiar mai mult decât e, chipurile, “anti‑negri”.

Ar fi oare normal să caracterizăm sistemul nostru judiciar ca fiind o conspirație misandristă sistematică împotriva bărbaților americani nevinovați? Sper să vă dați seama că acest tip de raționament e deplasat și că acceptarea lui ar necesita o suspendare semnificativă a facultăților noastre intelectuale. Negrii nu sunt încarcerați într‑o mai mare măsură decât o impune proporția implicării lor în infracțiuni violente. Acest adevăr a fost demonstrat în multiple situații în mai multe sisteme judiciare din mai multe țări de pe glob.

Cu toate astea, constat că departamentul nostru reproduce necritic o descriere a situației care diminuează responsabilitatea celor de culoare în favoarea unei explicații axate pe rolul albilor, care apelează la dorința aparentă a departamentului de a-și asuma „vinovăția omului alb” și de a promova ideea de vinovăție a albilor.

Dacă pretindem că sistemul nostru juridic se află sub controlul suprematiștilor albi, de ce americanii de origine asiatică, amerindienii și americanii din Nigeria sunt încarcerați în proporții mult mai mici decât americanii albi? O asemenea supremație a albilor e de‑a dreptul comică. Chiar și evreii americanii sunt încarcerați în proporții mai mici decât albii. Cred că e corect să spunem că majoritatea suprematiștilor albi sunt împotriva evreilor. Și totuși, acești presupuși suprematiști albi îi încarcerează pe albii lor într‑o proporție mult mai mare decât pe evrei.

Nici una din aceste realități nu e abordată în materialele recomandate de dvs (autorul se referă la link-uri adăugate la finalul comunicatului trimis de departamentul lor n.tr.). Nimic din toate acestea nu este explicat, în afară de gesticulări dezaprobatoare și atacuri la persoană: „Astea‑s vorbe cu subînțeles rasist”, „Mitul minorității‑model e o idee a suprematiștilor albi”, „Doar fasciștii vorbesc despre crimele dintre negri” și altele asemenea, la nesfârșit. Asemenea tip de declarații nu constituie contraargumente veritabile – sunt pur și simplu clasificări ofensatoare arbitrare, menite să reducă la tăcere și să înăbușe discuțiile.Orice istoric serios le va recunoaște ca fiind tacticile ortodoxiei oficiale de reducere la tăcere, tactici comune regimurilor, doctrinelor și religiilor despotice din orice eră a istoriei, de peste tot din lume. Acestea sunt menite să stârpească adevărata diversitate și să înlăture definitiv cultura criticii sănătoase din departamentul nostru.

Ni se solicită tot mai mult să ne conformăm și să subscriem viziunii problematice pe care organizația BLM o are asupra istoriei, iar departamentul nostru e prezentat ca fiind unit în privința asta. Mai ales membrii minorităților etnice sunt constrânși să se conformeze cu toții unei poziții unice. Dar orice aparentă unitate e cu siguranță rezultatul faptului că disidența ar putea duce aproape sigur la excludere sau neprelungirea contractului de muncă pentru aceia dintre noi care sunt într‑o poziție mai nesigură – și nu e un număr nesemnificativ.

Eu personal nu îndrăznesc să vorbesc împotriva narațiunii promovate de BLM și, cu acest baraj de presupusă unitate produsă în masă de către administrație, de profesorii titulari, de administrația UC, de America corporatistă și de mass‑media, pedeapsa pentru disidență e un pericol clar într‑o perioadă de considerabilă vulnerabilitate economică. Sunt sigur că, dacă numele meu ar fi atașat la acest e‑mail, mi‑aș pierde jobul și orice posibilități de angajare pe viitor, deși cred și pot justifica fiecare cuvânt pe care îl scriu aici.

Marea majoritate a violențelor din comunitatea de culoare este comisă de cei de culoare. Practic nu există marșuri pentru aceste victime invizibile, nici momente de reculegere publică, nici scrisori îndurerate scrise de membrii consiliului de administrație al Universității statului California, de către decani și de șefii departamentelor universității. Mesajul este clar: viețile negrilor contează doar atunci când albii sunt cei care le curmă. Violența dintre negri e ceva la care ne așteptăm și o problemă nerezolvabilă, în timp ce violența albilor necesită explicații și soluții.

Vă rugăm să priviți în adâncul inimilor voastre și să vedeți cât de monstruos de bigotă e această formulare. Nu este permisă nicio discuție pentru victimele non‑negre ale violenței negrilor, care depășesc proporțional numărul victimelor negre ale violenței celor care nu sunt negri. Această realitate deosebit de tristă se vede în zona golfului San Francisco, unde persecutarea asiaticilor de către agresori de culoare a ajuns la proporții epidemice, până într‑acolo încât șeful poliției din San Francisco i‑a sfătuit pe asiatici să nu mai pună talismane pe ușile de la intrare, fiindcă asta atrage atenția spărgătorilor de locuințe (care sunt în măsură covârșitoare negri). A spărgătorilor precum George Floyd.

Pentru această realitate concretă, trăită și experimentată fizic a violenței din SUA, nu se țin marșuri de protest, nu există e‑mailuri înlăcrimate din partea șefilor de departamente, nici vreun sprijin din partea corporațiilor McDonald’s și Wal‑Mart. Pentru Departamentul de Istorie, tăcerea noastră nu este o simplă abrogare a datoriei noastre de a arunca lumină asupra adevărului: e o respingere a acestuia.

Afirmația potrivit căreia violența negrilor este rezultatul refuzului de a li se acorda credite bancare, al sclaviei și al altor nedreptăți este o afirmație în mare parte de natură istorică. Prin urmare, istoricii trebuie să explice de ce internarea în lagăre de izolare a japonezilor americani (izolare făcută preventiv în al Doilea Război Mondial, n.tr.) sau masacrul populației evreiești europene nu au avut ca rezultat proporții echivalente de disfuncționalitate și performanțe socio‑economice scăzute în rândul americanilor japonezi și evrei. Americanii de origine arabă au fost demonizați în mod malițios după 11 septembrie 2001, la fel și chinezii americani în vremurile mai recente. Cu toate acestea, ambele grupuri îi depășesc pe americanii albi la aproape toți indicii socio‑economici – la fel și americanii nigerieni, care, întâmplător, au pielea neagră.

Este sarcina istoricilor să sublinieze și să discute aceste anomalii. Cu toate acestea, nu este posibilă nicio discuție reală în actualul climat din departamentul nostru. Explicația ne este oferită pe tavă, dezacordul cu aceasta este considerat „rasist”, iar sarcina istoricilor e aceea de a explora mai departe modalitățile suplimentare în care explicația e corectă. Asta‑i curată batjocură a profesiei de istoric.

Cel mai tulburător lucru e că, din câte se vede, departamentul nostru a fost “luat prizonier” în totalitate și pus în slujba intereselor Convenției Naționale Democratice, și a Partidul Democrat în general. Pentru a explica ce vreau să spun, luați în considerare ce se întâmplă dacă donați organizației Black Lives Matter, o organizație pe care UCB History a promovat‑o explicit în buletinele sale interne recente. Toate donațiile către site‑ul oficial BLM sunt redirecționate imediat către ActBlue Charities, o organizație ce se ocupă în principal de finanțarea campaniilor electorale ale Partidului Democrat. A dona astăzi organizației BLM înseamnă a dona indirect campaniei electorale a lui Joe Biden din 2020. Asta‑i de‑a dreptul ridicol, având în vedere faptul că orașele americane cu cele mai mari rate de violență între negri și violență dintre polițiști și negri sunt conduse de democrați într‑o măsură covârșitoare. Chiar și orașul Minneapolis s-a aflat integral în mâinile democraților mai bine de cinci decenii; „rasismul sistemic” a fost construit acolo de administrațiile democratice neîntrerupte.

Atitudinile protectoare și condescendente ale liderilor democrați (din Partidul Democrat n.tr.) față de comunitatea celor de culoare, exemplificate în aproape fiecare declarație a lui Biden despre rasa neagră, nu fac decât să garanteze perpetuarea stării de mizerie, resentiment, sărăcie și a politicii revendicative aferente („grievance politics”) care distrug atât discursul politic american cât și viețile negrilor. Și totuși, donațiile făcute organizației BLM finanțează campaniile electorale ale unor politicieni precum primarul Frey, ale căror orașe au degenerat în violență. Asta‑i o deturnare grotescă de către un partid politic atât a unei mișcări de bună‑credință pentru o necesară reformă a poliției, cât și a departamentului nostru. Ba mai rău, practic nu există posibilități de disidență în cercurile academice. Dar eu refuz să slujesc Partidului, și la fel ar trebui să faceți și dvs.

Alianța absolută dintre marile corporații implicate în exploatarea oamenilor și organizația BLM ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru noi și, totuși, aceste dovezi damnabile trec neobservate, sunt ignorate în mod intenționat, ba sunt chiar și glorificate în mod pervers. Suntem idioții utili ai celor mai bogate clase, lacheii lui Jeff Bezos și ai altor stăpâni de sclavi reali din zilele noastre. Compania Starbucks, o firmă care literalmente folosește sclavi negri prin intermediul furnizorilor săi de pe plantațiile de cafea, susține organizația BLM. Compania Sony, care folosește cobalt extras de, literalmente, sclavi negri, dintre care mulți sunt copii, susține și ea organizația BLM. Și asta facem și noi, din câte văd. Absența contra‑narațiunii facilitează această obscenitate. Fiat Lux, ce să vă povestesc. („Să fie lumină” e motto-ul Universității statului California, n.tr.).

Pe lângă asta, mai există și o numeroasă clientelă politică formată din indivizi ce nu pot fi numiți altcumva decât “traficanți de influență rasială”, escroci de toate culorile care trag foloase de pe urma turnării de gaz pe focul conflictelelor rasiale pentru a-și asigura locuri de muncă la stat, funcții de conducere în organizații caritabile, posturi academice și avansare în carieră sau antreprenoriat politic personal. Având în vedere direcția în care departamentul nostru de istorie pare să o ia, îndepărtându‑se de orice angajament față de adevăr, ne putem considera pe noi înșine ca o instituție de formare a acestui soi de șarlatani. Activitățile acestora sunt corozive, distrugând orice speranță de conviețuire interrasială armonioasă în țara noastră și colonizându-ne viața politică și instituțională. Multe dintre aceste voci sunt segregaționiste la modul cel mai serios.

Martin Luther King Jr. ar fi numit probabil un “Uncle Tom” dacă în zilele noastre ar lua cuvântul în campusul universității noastre. Formăm lideri care intenționează, în mod explicit, să distrugă una dintre singurele societăți diverse etnic cu adevărat de succes din istoria modernă. În timp ce Republica Populară Chineză, cu a sa politică națională etno-naționalistă și agresiv rasial șovinistă, cu imigrație nulă și fără jus solis, ni se prezintă din ce în ce mai des ca fiind alternativa la politica globală a SUA, vă întreb: E înțelept ce facem? Chiar facem ceea ce trebuie?

Apropiindu‑mă de încheiere, doresc să punctez că Universitatea și departamentul nostru au făcut mai multe declarații în care l‑au glorificat și elogiat pe George Floyd. Floyd a fost un infractor cu mai multe condamnări la activ, care la un moment dat a și amenințat cu arma o femeie însărcinată de culoare – a intrat peste ea în casă cu o gașcă de bărbați și a îndreptat arma spre copilul din pântecul ei. Le‑a terorizat pe femeile din comunitatea sa. A procreat, apoi și‑a abandonat mai mulți copii, nejucând niciun rol în sprijinul sau în creșterea lor, picând astfel unul dintre cele mai fundamentale examene ale decenței umane. Era toxicoman și traficant de droguri ocazional, un hoț care fura de la vecinii săi cinstiți și muncitori.

Cu toate acestea, membrii consiliului de conducere al UC și istoricii Departamentului de Istorie al UCB îl glorifică pe acest infractor violent, practic ridicându‑l la rang de sfânt. Un bărbat care a făcut rău femeilor. Un bărbat care a făcut rău femeilor de culoare. Prin strânsa colaborare a departamentului de istorie al UCB, a marilor corporații din America, a celor mai multe mijloace de informare în masă și a unora dintre cele mai bogate și privilegiate elite care formează opinia publică a SUA, acesta a devenit un erou al culturii noastre, îngropat într‑un sicriu aurit, familia sa (cea recunoscută) primind din abundență daruri și elogii.

Se pune presiune socială pe americani să îngenuncheze pentru acest misogin violent și abuziv. O întreagă generație de bărbați negri sunt constrânși să se identifice cu George Floyd, cel mai rău exemplar al rasei și speciei noastre. Mi-e rușine de departamentul meu. Aș zice că îmi e rușine de voi amândoi, dar poate că sunteți de acord cu mine și pur și simplu vă e teamă, așa cum îmi e și mie, de repercursiunile rostirii adevărului. E greu să înțelegi ce reprezintă îngenuncheatul atunci când ești constrâns să‑ngenunchezi ca să‑ți păstrezi locul de muncă.

Asta nu ar trebui să afecteze deloc forța argumentelor expuse de mine mai sus, dar o spun ca să se știe, scriu din poziția unui om de culoare. Familia mea a avut de suferit de pe urma unor oameni ca Floyd. Suntem conștienți de ravagiile pe care Partidul Democrat, în condescendența lui, le‑a cauzat rasei noastre – prezumția umilitoare că suntem prea proști pentru a studia și a activa în domeniul științelor exacte, că avem nevoie de ajutor special și de cerințe mai reduse pentru a reuși în viață, ne sunt foarte familiare. Câteodată mă întreb dacă nu cumva ar fi mai ușoară confruntarea cu cei care‑s fasciști pe față, care cel puțin îmi spun direct că mă cred subuman și care e puțin probabil să facă parte din rasa mea.
Omniprezentul bigotism soft al așteptărilor scăzute și afirmația auzită neîncetat că soluțiile pentru ameliorarea situației oamenilor mei se bazează exclusiv pe bunăvoința albilor, mai degrabă decât pe munca noastră susținută, e devastatoare din punct de vedere psihologic. Nici un alt grup din America nu este demoralizat în mod sistematic în acest fel de presupușii săi aliați. O întreagă generație de copii negri sunt învățați că numai cerșind, plângându‑se și urlând vor primi pomană de la albi motivați de sentimentul de vinovăție.

Niciun alt mesaj nu le va distruge mai sigur viitorul, mai ales dacă albii renunță la auto‑învinovățire, sau dacă, într‑adevăr, America rămâne fără albi. Dacă toate astea ar fi fost făcute americanilor de origine japoneză, sau americanilor evrei sau americanilor chinezi, cu siguranță Chinatown și Japantown nu ar fi fost deloc diferite de cele mai rău famate zone din Baltimore și East St. Louis. Departamentul de istorie al UCB e la ora actuală parte integrantă din promulgarea instituțională a unui fals distructiv și denigrant despre rasa neagră.

Sper să apreciați frustrarea din spatele acestui mesaj. Nu susțin organizația BLM. Nu susțin lista de revendicări a Democraților și nici capturarea fără să ne opunem a departamentul nostru de către Partidului Democrat. Nu sprijin cooptarea de către Partid a rasei mele, așa cum a făcut recent Biden în interviul său jenant, susținând că a vota pentru democrați și a fi negru e unul și același lucru.

Condamn modul în care George Floyd a murit și mă alătur apelului dvs. de responsabilizare mai mare a poliției și de reformă a poliției. Totuși, nu mă voi preface că George Floyd a fost altceva decât un misogin violent, un om brutal care a ajuns la un sfârșit brutal, cum era de așteptat. De asemenea, vreau să apăr istoria ca profesie. Cleo (muza istoriei, n.tr.) nu e sluga preaplecată a politicienilor și a corporațiilor. Ca și noi (americanii n.tr.), ea e liberă.



Categories: Articole de interes general

1 reply

  1. Excepțional articol , merita sa fie citit de cit mai multi romani , mai ales de academia . Asa cum bine se stie , si este adevarat din pacate , globalistul soros , același care a fondat “ black life matter”, “ antifa” a cumpărat cu bani inca din primele saptamini dupa dec . 1989 , sufletele multor romani : politicieni ,actori ,profesori universitari , etc + generații de studenti( burse , etc). Globalismul care a înghițit deja Europa ( comunitatea europeana – a subjugat si distrus suveranitatea țărilor Europene Acum cu disperare încearcă sa distrugă pe toate planurile ultimul bastion rămas al suveranității naționale = Statele Unite ale Americii.
    Gruparea criminala globalista este formată din soros , rotschilds , bilderberg group , group of Rome , etc.
    Ps . Nume de persoane si instituții le-am scris special cu litere mici .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: