Azi am primit un mesaj pe care-l așteptam ca pe o confirmare cerească. A venit! La treabă deci … și alături de mine faceți la fel toți cei care ați scris vreodată cărți.
Mi-a amintit însă de o altă întâmplare … pe cere trebuie să vi-o spun.
Iată mai întâi mesajul:
+++
Bună ziua,
Îmi place foarte mult cum citiți. Ma ajuta pe drum de la lucru. Sper sa continuați cu cărțile… Poate de aia e și pandemia asta.
Asa. Nu vi se pare ca cel mai bine știe poetul sa recite poezia compusa de el și compozitorul unei piese muzicale intonația piesei? Ceilalți se apropie mai mult sau mai puțin de adevăr.
Eu asa cred. Și mai cred despre cărțile dvs ca numai dvs le puteți citi cum trebuie și ar fi o moștenire minunata pe viitor sa le avem pe toate în biblioteca audio. Am fost puțin îndrăzneață.
O zi binecuvântată.
Mulțumesc pentru ca ati lăsat cărțile gratuit.
Dorothea
+++
Și iată și întâmplarea:
Vlăduț mi-a făcut cel mai frumos și sincer compliment cu putință. Avea pe atunci în jur de șase sau șapte anișori.
„Frate Brânzei îmi place foarte mult cum predici tu. Când mama este la servici seara și mi-e frică, pun câte o casetă de-a ta și așa bine dorm!“
Învățase la biserică de la … frați.
Categories: Glume sarate
Barzilaiendan 
Leave a comment