Dacă apostolul Pavel și-a sistematizat teologia în trei capitole: credința (despre trecut), dragoste (despre prezent) și nădejde (despre viitor), scrisorile apostolului Pavel către creștinii din Tesalonic sunt asociate de toți cititorii și comentatorii cu învățătura lui despre viitor, despre „răpire“ și despre „venirea Domnului“.

Aplicația practică din 1 și 2 Tesaloniceni este că vestea despre întoarcerea Domnului Isus trebuie să ne afecteze viața. Fiecare capitol din 1 Tesaloniceni se încheie cu o concluzie în care venirea Domnului este legată de o consecință practică asupra vieții creștine. Iată un rezumat:

1:10 – salvare și asigurare

„ … şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare“

2:19-20 – evanghelizare și slujire

„Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră“.

3:11-13 – stabilitate în viețuire creștină

„Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi! Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi, ca să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi“.

4:13-18 – tărie în suferințe

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.

Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

5:23-24 – sfințirea vieții

„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta“.

Cu alte cuvinte. Pavel nu tratează această doctrină ca pe o simplă teorie care să fie discutată, ci ca pe un adevăr care trebuie să fie trăit. Cele două scrisori către Tesaloniceni ne încurajează să trăim viața „la timpul viitor“ pentru că Isus Christos s-ar putea să apară în orice clipă.

2 Tesaloniceni, pe de altă parte, a fost scrisă ca să corecteze confuzia care domnea în adunare din cauza învățăturii despre revenirea Domnului. Unii credeau că Ziua Domnului (vremea Necazului cel Mare) a și sosit și erau curioși să vadă când se va arăta Domnul.

Propabil că cea mai bună metodă pentru a înțelege mesajul celor două scrisori este să subliniem contrastul dintre mesajele lor:

Îmi dau seama că foarte buni creștini pot interpreta diferit profețiile, mai ales în ceea ce privește intrarea sau izbăvirea Bisericii din vremea Necazului cel Mare.

Părerea mea este că Biserica va fi răpită la cer înainte de Necazul cel Mare și că se va întoarce pe pământ împreună cu Domnul la sfârșitul Necazului cel Mare (1 Tes. 1:10; 5:9-10; Apocalipsa 19:11-21). Eu văd 1 Tesaloniceni vorbind despre răpirea Bisericii și 2 Tesaloniceni despre arătarea Domnului împreună cu Biserica pentru judecata de la urmă.

Totuși, lecțiile practice rezultate din adevărurile acestea  nu trebuie pierdute în focul dezbaterilor despre diferitele lor interpretări. Pavel nu ne-a scris aceste lucruri ca să provoace o dezbatere. El a dorit ca aceste scrisori să fie o binecuvântare pentru biserici.

Învățătura despre revenirea Domnului nu este o jucărie cu care să ne distrăm și nici  o armă cu care să ne luptăm, ci este un instrument pentru zidirea noastră. Credincioșii pot avea poziții diferite în anumite lucruri legate de profeții, dar toți credem că Domnul Isus va veni iar ca să-i răsplătească pe cei credincioși și să-i osândească pe cei păcătoși. Indiferent de părerile noastre, toți trebuie să trăim copleșiți de importanța revenirii Lui.

Studierea acestor epistole îți poate da asigurare pentru viitor, încurajare pentru mărturia și umblarea ta cu Domnul, mângâiere în durerea despărțirii de cei care au murit și stabilitate într-o lume care este din ce în ce mai nesigură.

Viața creștină este un răspuns la viața și învățătura Domnului Isus. Privită din acest unghi de vedere, ucenicia noastră este foarte dependentă de escatologia pe care ne-o însușim. De ceea ce facem noi acum depinde ceea ce va face El cu noi atunci. Această realitate a fost anticipată de Domnul Isus într-una din pildele Sale:

„Şi Domnul a zis: ,,Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care -l va pune stăpînul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? Ferice de robul acela, pe care stăpînul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa.

Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpînul meu zăboveşte să vină“; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănînce, să bea şi să se îmbete, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi -l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

Dar cine n’a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s’a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult“ (Luca 12:42-48)

Evanghelia nu este completă dacă nu cuprinde și vestea că Domnul Isus, Mântuitorul și Domnul nostru care S-a înlțat la cer, se va întoarce să-Și instaureze împărăția pe Pământ. ,,Stăpânul nu va zăbovi“, cum cred unii, ci va veni exact atunci când trebuie să vină.

Cum ne va găsi însă pe noi, pe mine și pe tine? Iată întrebări care trebuie să ne preocupe când ne apropiem să studiem aceste două epistole scrise de apostolul Pavel creștinilor din cetatea greacă Tesalonic. Fie ca să se poată spune și despre noi ce s-a spus despre oamenii de acolo:

„Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum dela idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare“ (1 Tes. 1:9-10).

Oricine vrea să înțeleagă bine aceste scrisori trebuie să citească în Faptele Apostolilor câte ceva despre omul care le-a scris, despre oamenii care le-au citit și despre condițiile care au făcut necesare aceste dialoguri. Vom începe deci cu o privire asupra întâlnirii apostolului Pavel cu oamenii din Tesalonic, așa cum este descrisă ea în cartea Faptelor Apostolilor.

Pentru cei ce vor să citească în mod sistematic prima epistolă a lui Pavel către Tesaloniceni, iată o împărțire tematică a textului ei:

1 Tesaloniceni

Tema: Venirea Domnului Isus pentru Biserică

Pasajul cheie: 1 Tes. 5:9-10

I. Pavel se uită în trecut (1-3)

    A. Cum s-a născut biserica – 1

   B. Cum a fost hrănită biserica – 2

  C. Cum a fost așezată biserica − 3

II. Pavel se uită în viitor (4-5)

(Cum să umble biserica)

   A. În sfințenie – 4:1-8

   B. În armonie – 4:9-10

   C. În sinceritate – 4:11-12

   D. În nădejde – 4:13 − 5:11

   E. În întrajutorare – 5:12-28

Să-mi fie îngăduit însă libertatea de a nu mă apropia de conținutul acestor epistole a lui Pavel către Tesaloniceni cu atitudinea studentului obsedat de examinarea academică a nivelului lucrării sale, ci mai degrabă cu inima ucenicului care caută să calce grijuliu pe urmele lăsate de unul dintre cei mai însemnați apostoli. N-am să disec aceste epistole care mustesc încă a viață, ci am să le parcurg cu înfierbântarea celui chemat să înțeleagă frământările și suferințele unui dascăl îndrăgostit până la pasiune de mai nevârstnicii săi discipoli.

Capitolele studiului meu se vor intitula:

Pavel – un apostol plin de răbdare

Pavel – un apostol preocupat pentru biserici

Pavel – un apostol cu teologia sistematizată

Pavel – un apostol forțat să se apere

Pavel – un apostol preocupat de maturizarea ucenicilor

Pavel – un apostol cu nădejde pentru cei adormiți

Capitolele studiului în 2 Tesaloniceni vor fi:

2 Tesaloniceni 1– Încurajare apostolică

2 Tesaloniceni 2 – Corectare apostolică

2 Tesaloniceni 3 – Avertizare apostolică

2 Tesaloniceni 3:16-18 – O urare cu tâlc

Categories: Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai