Am discutat cu mai mulți prieteni, pastori, preoți, conducători religioși. Din nou se șterg granițele confesionale, ca în cazul Bodnariu sau în cazul Referendumului. Situația este disperată.

Unii politicieni ne roagă să  facem ce știm noi cel mai bine … să ne rugăm! Nimeni n-a mai trecut pe aici. Nimeni nu are soluția în buzunar. Chiar și cei mai puternici lideri ai planetei ezită și își schimbă retorica de la o zi la alta, vezi primul ministru al Marii Britanii, Cancelarul Germaniei sau președintele Statelor Unite.

În acest week-end ar fi trebuit să fim cu toții la Marșul pentru viață. Vă amintiți? Final de Martie!

Dar lumea acum fierbe. Mulți predicatori spun că este mînia și urgia lui Dumnezeu față de lume pentru starea de păcat în care ne-am complăcut. Da, cred că pricepem cu toții în două sau trei fraze tipul acesta de mesaj. Este convenabil acum să fii un profet post-eveniment! Eu cred că lumea are nevoie acum și de acest mesaj de mustrare, dar cred că mai este nevoie de încă unul …

De aici încolo ce facem? Le-am explicat oamenilor intențiile și gîndurile lui Dumnezeu, dar cred că mai putem face ceva.

Medicii fac tot ce pot. Să îi admirăm, sprijinim și protejăm! Pastorii, preoții, conducătorii religioși, ei ce ar trebui să facă? Să cheme poporul la Post și Rugăciune pentru sat, oraș, țară, continent … lume.

Este o situație fără precedent. Lumea se schimbă sub ochii noștri. Supraviețuitorii celui de-al doilea Război Mondial ne spun acum că tot așa de repede și pe neașteptate s-a schimbat lumea și atunci. De la zi la zi, de la oră la oră.

Creația geme în așteptare!

Să ne unim glasurile, să ne așezăm sacii pocăinței pe noi, cenușa regretului în cap, și să ne îndoim la podea genunchiul pocăinței.

Biserica din Mierlău, lăcașul meu spiritual, ține post Vinerea. Putem începe de Joi, fiecare cît poate ține. Unii vor reuși chiar 72 de ore, alții mai puțin. Dumnezeul nostru la inimă se uită.

Să vestim un post al pocăinței, pocăință care să înceapă din Casa lui Dumnezeu, de la Poporul Său. Să ne milogim de Dumnezeu precum Daniel și Ieremia, cerînd iertare pentru fapte pe care nu noi le-am comis, dar care ne-au rămas povară de la antecesorii noștri. Vezi Daniel cap. 9.

Este doar o idee! Păstorii noștri, preoții voștri, conducătorii creștini de orice culoare confesională pot prelua această idee sau … nu. Știm altceva mai bun de făcut în situația dată?