Istoricul Kijan Espahangizi, care este lector particular la Universität Zürich | Universitatea din Zurich:

| “În ciuda cenzurii dure, poporul Iranului urmărește foarte îndeaproape reacțiile globale. Și percep că Europa este mai preocupată să lucreze în afara SUA și Israelului decât să asculte iranienii. Ei percep că oamenii din Europa sunt mai fixați pe posibilul eșec al lui Trump, uneori cu o idee răutatecioasă, decât despre soarta unor iranieni.” | “Pentru foarte mulți a fost clar de mult: în mari părți ale eului și mai ales în Europa, oamenii cad victime ale neînțelegerii fundamentale, apropo, de la stânga la dreapta. Se crede că există o soluție diplomatică cu acest regim, dacă se găsește doar cadru potrivit, interlocutorul mai moderat, în cadrul regimului. La înființare, Republica Islamică nu s-a definit pur și simplu ca un stat între state. Se vede pe sine ca o ordine religioasă revoluționară și purtător al unei misiuni mondiale mesianice-islamice, ca o putere contrară Occidentului, întruchipată de SUA și Israel, căreia cere războiul la fondarea sa. Aceasta nu este o legendă ideologică care să nu fie menită astfel, nu. Acesta este ADN-ul regimului. Prin urmare, nu este pur și simplu un guvern autoritar cu care s-ar putea găsi în cele din urmă un modus vivendi stabil. Este un cartel de putere asemănător mafiei, format din clerici, gărzile revoluționare, aparatul de securitate și bande economice, dar susținută de ideologie apocaliptică și comună. Acest cartel a deturnat statul iranian și resursele sale și ține poporul iranian ostatic. A crede că se poate face pace cu acest actor este iluzoriu. […] Și a crede că ar putea exista încă o reconciliere între regimul islamic și poporul iranian după măcelul din ianuarie este, de asemenea, iluzoriu.” – deci asta e concurenta in domeniu cand tu te certi cu Emilia Sercan

Mihail Viorel Anghel

Stefan Nuta profund adevărat. A trebuit să o spună un iranian, care știe că poporul lui e captiv al acestui “cartel” al ayatolahilor care niciodată nu va sta la masa tratativelor. Europa “progresistă’ (UE) un monstru oarecum asemănător dar teribil de bolnav, în agonie deja, nu înțelege acest lucru, captivitatea poporului iranian, și urmărește (dorește!) cu înfrigurare un eșec al lui Trump, bucurându-se de orice secundă de întârziere a lui Tramp în acest conflict care, de fapt, ar fi o secundă de prelungire a dramei unui popor captiv, ostracizat de ayatolahi (care înainte de dărâmarea regimului monarhist prosper din Iran, și-au găsit adăpost în Franța!).

Categories: Articole de interes general