Citesc o carte ca un concert de sunete frumos așezate,  armonios împerecheate și cu tâlc îngemănate: „Hainele lui Iosif“ de Gelu Arcadie Murariu. Dumnezeu mi-a făcut cadoul să-l am aproape într-o vizită a lui la Bethel și tot atunci mi-a lăsat drept moștenire și această carte.

La pagina 18 am primit un dar deosebit, o tălmăcire la care nu mă gândisem, o observație de pe primele pagini ale creației:

„Dumnezeu Și-a rezervat dreptul să numească parte din lucrurile create, dar a delegat omului autoritatea de a numi toate viețuitoarele de pe pământ, care deși create de Dumnezeu încă înainte de a exista omul, urmau să intre în sfera lui de stăpânire.“

Mai departe, fratele Gelu scrie despre deosebirea dintre cele două cuvântătoare: „Cuvântul lui Dumnezeu, care este creator, cuvântul omului este doar definitoriu“.

Fascinantă intuiție într-un text genezic peste care trecem mult prea ușor, patinând doar la suprafață cu superficialitate.

Numind viețuitoarele, Adam a intrat, s-a integrat în procesul creației. Dumnezeu l-a sorocit să o facă, l-a așteptat să o împlinească. Ce har! Și ce responsabilitate!

Înțeleg că a fost tipărită la Tipografia Little Lamb din Suceava, deci puteți să o cumpărați și ăn România. Faceți-o. Se merită.

Categories: Studiu biblic, Teologice