Ioan  GIURA – Providență și prudență

Coronavirus

Am trăit s-o văd și pe asta: toate bisericile din țară închise. Și din multe alte părți ale lumii… Dar în toată treaba asta se află și un motiv de mulțumire pentru un credincios: baruri, restaurante, discoteci închise, stadioane…

Dacă cineva ar fi prevăzut acest scenariu sumbru doar cu câteva luni înainte de apariția coronavirusului, nimeni nu l-ar fi crezut. Nici în caz de război nu se întâmplă sau nu s-a întâmplat la o scară atât de amplă un asemenea fenomen. Și atunci cum s-ar putea întâmpla toate aceste lucruri pe timp de pace?! Mare este puterea lui Dumnezeu!

Îmi amintesc de ce spune Biblia: Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip […] Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie și deșertăciune (Isaia 40:15-17).

Știu, cei mai mulți oameni nu cred asta, unii nici măcar nu cred în Dumnezeu, de aceea El este nevoit câteodată să mai „miște” lucrurile. Iar când scuturi praful, iese praf, adică suferință și moarte.

Dar nu despre asta vreau să scriu acum. Sunt alții mult mai competenți decât mine să o facă. Și unii chiar au și făcut-o. Vreau să stărui asupra unui amănunt aproape banal cu care ne confruntăm zilele acestea. Iată despre ce este vorba:

După mai multe zile de stat în casă (locuiesc într-un apartament de bloc), mă hotărâsem să ies în oraș pentru a face unele cumpărături de strictă necesitate. Și mă gândisem că este înțelept să ascult de sfatul soției și să-mi pun o mască, mai ales că ea este mult mai sensibilă decât mine la tot felul de viruși încă din tinerețe. În oraș, oameni puțini: înafara unor inconștienți, doar cei cu treburi. Bineînțeles că măștile erau și mai puține decât oamenii (se spune că este criză de ele!)

După ce mi-am făcut cumpărăturile, la întoarcere mă întâlnesc cu un frate, pe lângă care aș fi putut să trec, pentru că nu mă observase. Dar am ales să-l salut. Iar drept răspuns, uitându-se la mine și zărindu-mi masca pe față: „Frate […], da’ noi avem un Dumnezeu atot…”

Nu l-am mai lăsat să-și continue spusele: „Știu, frate, dar paza bună trece primejdia rea.” Am înțeles din cuvintele lui puține că, de fapt, vroia să spună: Frate, dumneavoastră care ne-ați predicat de atâtea ori, vă temeți acum?!!”

Da, recunosc, este o teamă care vine din conservarea ființei, fără de care n-am putea trăi (Dumnezeu a pus-o în noi!) și, în același timp, este vorba și de grija față de cei dragi, însă nu este numai atât. Spune Cuvântul despre leproși:

Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat! Să locuiască singur; locuința lui să fie afară din tabără (Levitic 13:46).

De ce această măsură poruncită de Dumnezeu Însuși? Răspunsul nu este greu de dat: lepra era deosebit de contagioasă, de aceea trebuia instalată o carantină pentru omul atins de această boală. Și chiar statele moderne, nu neaparat datorită credinței, au ținut cont de această poruncă divină, izolând bolnavii de lepră în „leprozerii” (la noi în țară: Tichilești). Și totuși instalarea bolii de lepră era însoțită de niște semne evidente și de cele mai multe ori progresive (le găsim și pe acestea în Biblie), deci omul lepros putea fi cunoscut de comunitate și izolat. Pe când cu coronavirusul este altceva. Și iată de ce. În perioada de incubație, mai ales la început, este foarte greu de depistat, iar virușii trăiesc pe tot felul de suprafețe zile întregi… Plus aerul expirat de bolnavii contaminați, pe care poate să-l inspire, la rândul lui, omul sănătos…

Și încă ceva. Biblia mai spune: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău. Nici Domnul Isus n-a făcut-o, când a fost provocat de Satan să-Și arate puterea dumnezeiască, dându-Se în spectacol și sărind de pe acoperișul Templului (a se vedea Matei 4:1-11). Și nici apostolul Pavel, când cu năpârca: n-a luat-o intenționat în mână pentru a-și arăta puterea de apostol, ci ea s-a lipit de mâna lui (cf. Fapte 28:1-6).

Deci vreau să spun prin aceasta că, nerespectând măsurile care ne sunt impuse de oamenii de specialitate și autorități, riscăm să-L ispitim pe Domnul și să ne facem vinovați de un păcat pentru care poporul evreu din vechime a fost aspru pedepsit (a se vedea 1Corinteni 10:9; cu trimitere la Exod 17:2,7; Numeri 21:5 ș.a.)

Da, știu: Dumnezeu este atotputernic și poate să ne păzească de orice rău. Dar ne-a dat și nouă înțelepciune ca să ne păzim de rău. Să ne facem, așadar, partea noastră și, cu siguranță, El Și-o va face pe a Lui. Și va trece și coronavirusul. Cu speranță!

 

 

                                                                                          



Categories: Teologice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: