Tot ce este înălțat înaintea omului trebuie să piară. Dumnezeu are ultimul cuvânt în istoria omului. Apocalipsa 18 descrie distrugerea Babilonului politico-economic al lui Antichrist condus de Satan însuși.

După ce unul din cei șapte îngeri a vestit căderea Babilonului religios și a stat de vorbă cu Ioan în capitolul 17, „un alt înger“ s-a coborât cu o altă solie:

„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte, pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei” (Apoc. 18:1-3).

Ioan (Yochanan) vede acest eveniment de pe pământ, căci scrie: „am văzut pogorându-se din cer un alt înger“. Acțiunea din capitolul 18 începe „după aceea“, adică după prăbușirea Babilonului magiei religioase din capitolul Apocalipsa 17. Strigătul „A căzut Babilonul cel mare!“ este un ecou al profeției din Isaia 21:9. Îngerul motivează decizia distrugerii Babilonului prin trei afirmații. El a ajuns:

1. Un locaş al dracilor
2. O închisoare a oricărui duh necurat
3. O închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte

Cea dintâi afirmație ne spune că  …

(continuare)