Într-o definiție simplă, dar nesimplistă, providența este „grija desăvărțită pe care o are Dumnezeu pentru creație“.
Eram la amvonul unei biserici unde mă aflam în vizită și unul din vorbitori a citit textul care spune:
„Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“ (Luca 10:2).
Textul poate duce la concluzii false. Prima ar fi că Dumnezeu este neglijent, nepreocupat și neatent la ce se întâmplă cu secerișul Lui. A doua ar fi că noi suntem absolut necesari pentru ca lucrarea secerișului Lui să se facă bine și să se termine la timp.
Ce părere aveți?
Categories: Studiu biblic
Barzilaiendan 
A concluziona ca Dumnezeu e neglijent, nepreocupat și neatent cu secerișul, mi se pare echivalent cu a concluziona ca El este neputincios sau neiubitor, când te uiți la copiii care mor de foame in Africa.
Prin păcătuire, structura omului s-a modificat radical intrând in opoziție cu Dumnezeu și cu voia lui, in toate domeniile și planurile posibile. La momentul convertirii, o parte din structura Omului fost reabilitată, astfel omul poate lua legătura cu Dumnezeu; cealaltă parte a structurii omului, carnea sau firea pământească cum o numește Pavel, rămâne in continuare, într-o stare de opoziție față de tot ce înseamnă voia Lui Dumnezeu.
Firea pământească este extrem de viciată, și suficient de parșivă ca să încerce să obțină credit și să tragă foloase în urma mântuirii primite în dar. Iar una dintre aceste încercări, iar forma a ceea ce numim “teologia prosperității”, unde omul nu mai este lucrător împreună cu Dumnezeu, ci este slujit de Dumnezeu.
A ne ruga ca Domnul sa scotă lucrători la seceriș, nu este altceva decât a ne trage pe noi in planul lui Dumnezeu, care este secerișul. A ne lasă asimilați de planul Lui, supunându-ne voința noastră, voiei Lui; mai mult chiar, contipindu-ne cumva voința, cu a Lui. A ne interesa și preocupa de seceris, tot astfel cum este preocupat și interesat Dumnezeu de acest seceris.
Înseamnă a ne vaccina împotriva lenei spirituale, care ne paște mereu.
Căci, a ne ruga pentru o cauză, a mijloci, implică a ne identifica pe noi înșine cu acea cauză.
Ce stim despre Dumnezeu este ca dragostea Lui este de100% dar si dreptatea este de 100% si aceste doua atribute pot functiona simultan doar datorita jertfei de pe Golgota.Pana la judecata finala cand diavolul va fi trimis unde ii este locul Dumnezeu ii trateaza pe toti la fel din cauza propriilor standarde , a sfinteniei Lui.Din cauza sfinteniei Lui El face totul doar prin Biserica careia prin scriptura i-a dezvaluit propriul plan.Suntem conlucratori impreuma cu Dumnezeu El da si vointa si infaptuirea.