Biruitorii morții

Chiar dacă aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău: pentru că Tu ești cu mine; toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie.Psalmul 23.4

Realitatea morții este un subiect care îi înspăimântă pe oameni. Această frică există fiindcă oamenii au o conștiință vinovată și știu că nu vor putea sta înaintea lui Dumnezeu, în ziua judecății. Satan folosește această teamă pentru a-i ține pe oameni în robie, însă Hristos i-a eliberat pe credincioși de această teamă (Evrei 2.14,15). Biblia numește moartea ca fiind „vrăjmașul din urmă“ și vestește timpul când ea va fi nimicită pentru totdeauna (1 Corinteni 15.26; Apocalipsa 20.14).

Moartea este acum doar o umbră pentru cel credincios; ea nu mai înseamnă judecată, ci este doar acel mijloc prin care suntem aduși în prezența Domnului. De fapt, Pavel o enumeră printre posesiunile noastre – toate lucrurile sunt ale noastre, inclusiv moartea (1 Corinteni 3.21,22)!

Mai există însă ceva în acest pasaj. „Valea umbrei morții“ nu face referire doar la patul de moarte, ci este o descriere a lumii prezente. Lumea este o scenă marcată de moarte. Umbra morții este proiectată asupra ei de la căderea lui Adam. Mai mult, de la învierea lui Hristos, lumea este acum doar un mormânt gol – Hristos a plecat din ea și în curând El va instaura o lume nouă, al cărei Conducător va fi El Însuși.

Pe măsură ce trecem prin această „vale a umbrei morții“ nu trebuie să ne temem de dumnezeul ei, nici necazurile din ea (2 Corinteni 4.4; Romani 8.22). Toiagul și nuiaua Bunului Păstor ne oferă protecție și sprijin – El ne va trece cu bine prin această vale întunecată. – B. Reynolds

Dumnezeu … ne-a înviat împreună și ne-a așezat  împreună în cele cerești, în Hristos Isus.Efeseni 2.4,6

Dumnezeu ne-a dat viața veșnică în Fiul Său – o viață de cealaltă parte a morții și a judecății, pe care Domnul le-a suferit pentru noi. Această viață este mărturia despre faptul că păcatele pe care le-am comis sunt înlăturate pentru totdeauna. Când, în dragostea Sa, S-a coborât în acele adâncimi în care noi zăceam „morți în păcate“, a găsit acolo păcatele noastre; le-a luat asupra Lui, a murit și a înviat, după ce le-a înlăturat pe vecie.

De asemenea, am fost așezați „în Hristos“, într-o sferă nouă, în locurile cerești, în prezența lui Dumnezeu – într-un loc care se potrivește cu viața pe care El ne-a dăruit-o. Domnul Isus ne-a dăruit gloria pe care El o deține ca Om, ca și toate lucrurile pe care urmează să le moștenească. Astfel, aflați în acest loc nou, suntem cu totul afară din Egipt, ca și din pustie (în care însă, din alt punct de vedere, încă ne aflăm), pentru că suntem în locurile cerești „în Hristos Isus“.

Aici intervine caracterul dublu al stării creștinului, așa cum am văzut deja. El se află în locurile cerești în Hristos Isus, unit cu El prin Duhul Sfânt. Însă, din alt punct de vedere, creștinul este în pustie, pe care o străbate ca străin și călător.

Canaanul nu constituie o imagine a casei Tatălui, acolo unde vom merge după ce Domnul ne va răpi. În casa Tatălui nu vor fi lupte, nici vrăjmași. Canaanul este o imagine a locurilor cerești în care noi ne aflăm în prezent, prin credință – suntem uniți cu Cel care Se află acolo acum. Totul este încă în posesia vrăjmașului. Locurile cerești sunt locuința duhurilor rele, a stăpânitorilor întunericului acestei lumi (Efeseni 6.12). Prin urmare, trebuie să ne menținem poziția de oameni cerești, sub conducerea Domnului, împotriva întregii oștiri a lui Satan. – F. G. Patterson



Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: