Tit, cap 3 – Cum trebuie să infleunțeze o biserică lumea păgână din jur?

Într-o formă condensată, găsim aici toată învățătura lui Pavel despre comportamentul unui lucrător cu Evanghelia. Apostolul a trimis un om să facă o lucrare monumentală, ,,să pună în rânduială viața bisericilor și să așeze presbiteri în fiecare biserică“. Pentru așa ceva, astăzi se cheltuiesc milioane de dolari în școli teologice, se scrie o carte, mai bine zis se scriu o mulțime de cărți, se fac studii istorice, demografice, psihologice, eclesiastice. etc. Prin ceea ce a scris Pavel acum două mii de ani s-a încreștinat insula Creta. Prin ceea ce se face azi se produce, vorba lui Shakespeare, ,,mult zgomot pentru nimic“. Diferența dintre ce s-a făcut atunci și ce se face astăzi se poate explica doar prin extraordinara putere a Duhului Sfânt care l-a inspirat pe Pavel și care l-a susținut pe Tit în lucrarea lui Dumnezeu.

Această epistolă este, citind un titlu al lui Stott, ,,creștinismul redus la esențe“, adică dezlegat din fanfaronada sforăitoare care l-a înzorzonat în diferitele tradiții bisericești. Studierea acestei scrisori este o binevenită ,,întoarcere la izvor“, o cură de ,,sănătate“ cum este menționat de două ori în ultimul verset al scrierii.

+++

Care trebuie să fie influența Bisericii asupra lumii? Tit, cap.3 

Răspunsul pe care-l dă apostolul Pavel se află în pasajul din Tit  3:1-8.

Înainte de a analiza acest text se cuvine să spunem că ultimul capitol al acestei epistole se împarte ideatic în trei secțiuni. Mai întâi, Pavel enumeră cele șapte trăsături de caracter pe care trebuie să-l manifeste creștini în lume (Tit 3:1-2), apoi el enumeră șapte catacteristici ale comportamentului păgânilor (Tit 3:3-4), subliniind lucrarea prin care Dumnezeu ne-a izbăvit dintr-un astfel de existență, iar în final apostolul face două recomandări practice, spunându-ne de ce trebuie să ne ferim și în ce trebuie să mergem în relațiile noastre cu oamenii. Capitolul 3 este astfel o aplicare practică, o transpunere în viață a învățăturii din primele două capitole.

Trebuie însă să o luăm ,,ca evreii“ de la sfârșit spre început“ și, răsturnând întregul pasaj, să începem de a expresia ,,Iată ce este  bine și de folos pentru oameni!“ (Tit 3:8). Care sunt aceste lucruri? Despre ce vorbește aici Pavel?

El pare că ne spune cam așa: ,,Dacă trăiți astfel veți afecta în mod pozitiv pe toți cei ce vă înconjoară. Este foarte important să aveți un comportament corespunzător.“ Pasajul din Tit 3:1-8 poate fi redus la patru realități de care cititorii lui trebuie ,,să le țină minte“, Prima este să țină minte care le este acum felul de purtare în lume (Tit 3:1-2). A doua este să țină minte cum au fost ,,altă dată“, când erau ca ceilalți oameni (Tit 3:3-4). A treia este să țină minte cum au fost salvați de Dumnezeu (Tit 3:4-7), iar a patra este să țină minte care le este misiunea în lume (Tit 3:8).

Dacă ții minte aceste patru lucruri vei fi suficient de motivat ca să ,,strălucești ca niște lumini în lume“:

,,Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume“ (Filipeni 2:14-15).

Șapte trăsături de caracter creștin în societate (Tit 3:1-2).

Vă aduceți aminte că locuitorii din insula Creta, erau așa cum îi descria unul din profeții lor: ,,Cretanii sunt întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe“ (Tit 1:12). Societatea era plină de idolatrie și imoralitate, ambele îmbrăcate în aparența falsă a ,,respectabilității“ și a culturii. Apostolul Pavel privește spre bisericile locale și le vede ca pe niște insule de neprihănire într-un ocean de perversitate, și le spune cum trebuie să supraviețuiască acolo. Mai mult, el îi îndeamnă pe creștini să trăiască într-un asemenea fel încât traiul lor să-i aducă la Dumnezeu și pe cei din jurul lor. Nu era prima dată că Pavel le spunea aceasta cretanilor, așa că textul din pasajul nostru începe cu o atenționare:

,,Adu-le aminte să fie …“

Iată cele șapte trăsături de caracter creștin enumerate de Pavel:

  • supuși stăpânirilor și dregătorilor
  • să-i asculte
  • să fie gata să facă orice lucru bun
  • să nu vorbească de rău pe nimeni
  • să nu fie gata de ceartă
  • cumpătați
  • plini de blândețe față de toți oamenii

Șocantă la prima vedere, această listă care descrie comportamentul creștin în societate a dat naștere la doctrina non-violenței și a ne-implicării comunităților neoprotestante în luptele din arena politică. Nu poți fi credincios acestor recomandări și în același timp să te să contești, să te împotrivești, să vorbești de rău pe rivali, să te cerți în campanii electorale și să lași cumpătarea și blândețea laoparte!

John MacArthur, unul din cei mai buni învățători de Biblie din America, insistă pentru neimplicarea politică și i-a șocat pe mulți cu recomandările pe care le-a făcut celor din generația lui:

,,Am auzit pe mulți vorbind despre modul în care biserica trebuie să afecteze cultura. Venind de la Atlanta, unde am fost la Convenția de Carte Creștină, am citit pe avion două cărți care vorbeau amândouă despre felul în care biserica trebuie să confrunte cultura din jur. Dar, sincer, oameni buni, nu acesta este scopul nostru principal. Nu-i neapărat treaba noastră. Știu, sună ca un scop nobil, și sunt sigur că există oameni care pot vedea anumite aspecte nobile în astfel de preocupări și probabil că există unele beneficii, dar nu-i treaba bisericii să se preocupe să schimbe valorile morale ale culturii. Nu este scopul nostru primordial să afectăm cultura prin crearea unor ,,valori tradiționale“ și ale vieții de familie prin procesul legislativ sau judiciar.

Scopul nostru principal nu este să veghem ca Statele Unite ale Americii să practice un cod moral echivalent cu moralitatea biblică. Noi nu suntem aici ca să influențăm moralitatea societății. Nu trăim ca să ridicăm cultura la nivel înalt de moralitate. Noi existăm ca să salvăm oameni de le pieire prin credința în Domnul Isus Christos! Acesta este scopul și agenda existenței noastre. Dacă vom afecta într-un fel cultura o vom face ,,dinăuntru spre afară“ prin transformarea vieții celor care s-au întors la Dumnezeu.

Fundamental, Biserica are o singură misiune: suntem o seminție aleasă, o preoție împărătească. Iar un preot are o singură lucrare de făcut: să-i aducă pe oameni la Dumnezeu, să le faciliteze intrarea în prezența Lui. Aceasta este singura menire pe care o avem noi în lume.

Sincer, că oamenii mor sub o guvernare comunistă sau într-o democrație nu are nici o importanță atâta vreme cât de acolo ei merg direct în iad. Nu este nici o diferență dacă ei ajung în iad dintr-o dictatură sau dintr-o societate binevoitoare. Nu are nici o importanță dacă ajung în iad crezând că homosexualitatea este un păcat sau dacă ajung acolo practicând-o. În iad asta nu are nici o importanță. N-are importanță dacă în cultura noastră a fost un polițist sau a fost o prostituată, fără Christos. Amândoi vor ajunge în același loc de chin. Faptul că au trăit o viață morală sau imorală nu influențează în nici un fel destinația lor eternă.

N-are importanță dacă oamenii au stat pe un trotuar cu grupul care susținea dreptul la avort și au țipat pentru păstrarea drepturilor lor legale sau dacă au stat pe trotuarul celălalt cu pancarde care condamnau avorturile și și-au spart plămânii strigând să se oprească pruncuciderile. Dacă nici unii nici ceilalți n-au venit la Christos vor ajunge în iad și vor împărtăși împreună aceeași soartă. Înțelegeți? Nu asta este adevărata problemă. Problema este salvarea de la pierzarea veșnică, iar tărăboiul pe care este tentată biserica să-l facă în arena publică ieșind la scandal o face să pară o țață certăreață, un demagog moralist implicat în politica lumii, iar asta îi diminuează foarte mult misiunea ei de a evangheliza lumea. Biserica trebuie să folosească metodele lui Dumnezeu și numai atunci va împlini scopurile lui Dumnezeu. N-avem voie să ne purtăm ca dușmani ai societăți în loc să ne comportăm ca prietenii ei plini de milă și iubire.

Dacă vom schimba vreodată națiunea noastră o vom realiza doar ,,dinăuntru spre afară“,  lucrând nu la sistem, ci la inimile oamenilor. Aceasta este agenda noastră. Suntem aici ca să-l propovăduim pe Christos și spunem împreună cu apostolul Pavel ,,Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit (1 Cor. 2:2).

Același John MacArthur a zis: ,,Sincer, este un mare privilegiu că ne-am născut și trăim în America, unde influența creștinilor a fost așa de mare în ultimi o sută și ceva de ani. În general, este un privilegiu să te naști în lumea occidentală, în contextul iudeo-creștin de civilizație … Nu trebuie să uităm încă că nu peste tot în lume este așa și n-a fost cu siguranță așa pentru primele biserici creștine care erau pe vremea aceea în Creta. Nu este ușor să fi creștin într-o societate păgână. Iar schimbările pe care este chemată să le facă biserica nu sunt politice sau legislative, ci personale și lăuntrice.“

Șapte catacteristici ale comportamentului păgânilor (Tit 3:3-4)

Ca să știi cum să te porți în mijlocul unei culturi păgâne trebuie să-ți aduci aminte cum eram și noi altădată. Așa începe versetul 3: ,,Căci și noi eram …“ Urmează o listă de vicii. Șapte calități în versetul 2 și șapte vici în versetul 3. Iată lista pe care ne-o dă Pavel:

  • fără minte
  • neascultători
  • rătăciți
  • robiți de tot felul de pofte și de plăceri
  • trăind în răutate și pizmă
  • vrednici să fim urâți
  • urându-ne uni pe alții

Este una din acele liste descriptive pe care i-a plăcut lui Pavel să le facă pentru a zugrăvi depravarea generală din lume. Alte asemenea liste sunt în Romani 1, 1 Corinteni 6, Galateni 5 și Efeseni 4.

Apostolul Pavel mărturisește că și el a fost printre cei care au lucrat în neștiință:

,, … mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă!“ (1 Tim. 1:13).

El are acum înțelegere pentru alții care sunt în această stare:

,, … să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.  Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie“ (Efes. 4:17-18).

Sinceritatea cu trecutul nostru duce la smerenia necesară îngăduinței față de cei păcătoși.

Cum au fost salvați de Dumnezeu ? (Tit 3:4-7)

Ca să ai o perspectivă corectă asupra societății păgâne trebuie să ți minte neapărat cum ai fost salvat din ea de Dumnezeu. După ce ne-a arătat șapte caracteristici ale sfințeniei și șapte vicii ale omenirii păcătoase, apostolul rezumă toată teologia despre mântuire în șapte afirmații scurte. Pavel îi dă lui Tit șapte aspecte ale lucrării lui Dumnezeu pentru noi.

  • Inițiată de Dumnezeu – v. 4 – ,,Dar când sa arătat …“
  • Izvorâtă din dragostea lui Dumnezeu – v.5
  • Nemeritată – v. 5 ,,nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire“
  • Spălarea nașterii din nou – v.5
  • Prin înnoirea lucrată de Duhul Sfânt – v.5-6
  • Întreținută de harul Lui – v.7
  • Împlinită în moștenirea eternă – v.7

Textul acesta este o mină de aur pentru teologi! El merită dezvoltat prin comparația cu alte pasaje în care Pavel vestește lucrarea harului lui Dumnezeu. Nu este locul și nici rațiunea să facem așa ceva în acest mic studiu.

Care este misiunea noastră în lume? (Tit 3:8)

Suntem mântuiți ca să fim martori! Apostolul spune că Dumnezeu a ales să se manifeste și să se mărturisească azi în lume prin viețile noastre. În acest final de scrisoare Pavel pune punctul pe ,,i“. Cuvintele lui iau o înfățișare solemnă și se îmbracă în puterea autorității divine:

,,Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!“ (Tit 3:8).

Într-o convorbire dintre doi doi creștini ajunși în toamna vieții, unul îi mărturisea trist celuilalt: ,,Despre Domnul Isus e scris că ,,mergea din loc în loc făcând bine oamenilor“. Din păcate, despre mine se va putea spune doar că am mers din loc în loc …

Pasiunea noastră pentru fapte bune măsoară cât de mult Îl lăsăm pe Dumnezeu să trăiască prin noi, cât de mult Îi îngăduim Duhlui Sfânt să rodească în țarina inimi noastre și care este starea relației noastre în trupul bisericii cu Capul ei, Isus Christos:

,,Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste“ (Efes. 4:16).

Două îndemnuri finale – Tit 3:9-15

Relații, relații, relații … Activitatea cu oamenii este măsurată în calitatea și natura relațiilor cu oamenii din jur. Pasajul final al epistolei lui Pavel către Tit gravitează în jurul a două expresii, ambele sunt verbe și îndeamnă la acțiune: ,,depărtează-te“ și ,,ai grijă să nu ducă lipsă de nimic“. Primul îndemn definește atitudinea față de oameni cu care nu trebuie să ai nimic în comun, iar a doua definește atitudinea pe care trebuie să o ai față de cei care se află ca și tine în lucrarea Domnului.

Lucrarea lui Tit s-a făcut în relațiile cu oamenii, iar aceste relații trebuiau să fie clare pentru toată lumea. Este vorba de relații cu patru categorii de oameni: 

  • relația cu falșii lideri
  • relația cu cei ce fac dezbinări
  • relația cu alți predicatori
  • relația cu prieteni credincioși

Ca responsabil în lucrarea atâtor biserici locale, Tit primește această scrisoare din partea unui lucrător cu mai multă experiență. Pavel scrie acest mesaj aranjat apoi de exegeți în trei capitole distincte și încheiat cu  o concluzie foarte practică. Ea este aplicația învățăturii din toată epistola, urmarea ei firească și necesară. Lucrarea în biserici se reduce la relațiile pe care le avem cu oamenii, relațiile cu pretinși lideri netrimiși de Dumnezeu, relații cu înfumurați închipuiți plini de orgoliu, niște ,,Gică contra“ care nu vor decât așa cum văd ei, relații cu diferite grupe de vărstă și de origine socială, relații cu colegi de lucrare pe care trebuie să-i ajutăm așa cu am dori să fim și noi ajutați și relații cu prieteni credincioși care ne întrețin starea de săntate spirituală.

Viața este scurtă și lucrarea este mare, așa că Pavel îl sfătuiește pe Tit să nu se împotmolească lăsându-se înfățurat în conflicte nesfârșite cu oamenii problemă. Astfel de legături trebuie tăiate repede și categoric. Pe de altă parte, există oameni cu care este bine și trebuie să păstrăm relații foarte bune, foarte intense. ,,Să știi de cine să te ferești și să știi spre cine să alergi“. Iată secretul unei vieți bine rânduite.

 

 



Categories: Studiu biblic

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: