2 Timotei Capitolul 4 – Apel personal

(pentru cei ce ați fost împreună cu noi în studiul epistolelor lui Pavel către Timotei, aveți aici încheierea. Studiul se găsește afișat aici).

Capitolul acesta este probabil cel mai plin de încărcătură emoțională din toate epistolele apostolului Pavel. El clădește pe două alternative: pe de o parte speră că Timotei va ajunge la el și vor continua împreună lucrarea și părtășia, pe de altă parte ia în considerare posibilitatea ca aceste rânduri să fie ultimele cuvinte pe care i le spune ,,fiului“ său în credință.  Fiecare cuvânt este serios și solemn, ceea ce dă întregii epistole caracterulul unui ,,testament“ spiritual. Acestea sunt ultimele cuvinte care ne-au rămas de la marele apostol.

Ceea ce avem în față este un Manual de Teologie Pastorală în miniatură! În acest capitol, apostolul Pavel îi dă lui Timotei trei porunci:

I. Privește în Cuvântul Domnului și împlinește-ți bine slujba!

Pentru a pătrunde în adâncimile acestui pasaj este bine să remarcăm că în primele cinci versete ale capitolului, Pavel folosește nouă verbe care definesc portretul unui lucrător creștin. Fiecare dintre ele sunt o dorință a apostolului Pavel și, toate împreună, creionează portretul unui slujitor adevărat al lui Dumnezeu în Biserică.

Te rog fierbinte …, (1) propovăduiește Cuvântul, (2) stăruiește asupra lui la timp și nelatimp, (3) mustră, (4) ceartă, (5) îndeamnă cu toată blândețea și învățătura“  …

Dar tu (6) fii treaz în toate lucrurile, (7) rabdă suferințele, (8) fă lucrul unui evanghelist și (9) împlinește-ți bine slujba“ (2 Tim. 4:1-2).

Aceste nouă verbe nu exprimă nouă sugestii, nouă idei sau nouă dorințe. Ele sunt nouă porunci clare și limpezi, cuprinzând acțiunile oricărui predicator care vrea să-i fie credincios lui Dumnezeu și vrea să știe ce se așteaptă de la o astfel de persoană.

Caracterul serios și solemn este dat de motivația pe care i-o așează înainte Pavel lui Timotei. Orice creștin veritabil trebuie să țină seama de ea:

,,Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Christos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa …“ (2 Tim. 4:1).

Pavel aflase că situația din Efes se deteriorase mult și știa că Timotei nu are ,,stamina“ lăuntrică să fie un luptător ca el. Pe deasupra, situația din Imperiu devenise nefavorabilă tuturor grupărilor religioase evreiești. Roma începuse să-i vâneze și pe creștini, iar un anume ,,Alexandru căldărarul“ îl turnase pe el la autorități și era un pericol potențial pentru Timotei. În aceste condiții, apostolul își încheie epistola cu un apel ,,fierbinte“. El îl face conștient pe ucenicul lui de seriozitatea chemării pe care i-a făcut-o Dumnezeu.

Cineva a spus: ,,Mă interesează puțin ce spun oamenii despre mine astăzi, pentru că mă interesează mult mai mult ce va spune Dumnezeu în ziua în care mă voi afla înaintea Lui!“  Cam așa ceva vrea să-i insufle lui Timotei apostolul aflat în închisoarea din Roma. Pentru aceasta,

,,Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Christos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.  Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu“ (1 Cor. 4:1-5).

Pavel îl așează pe Timotei ,,înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Christos Isus, care are să judece viii şi morţii“ și înaintea lui Christos care va veni ,,în Împărăția Sa“.

Fiecare an din viața noastră, fiecare lună, fiecare zi și fiecare secundă trăim sub privirea lui Dumnezeu! Motivația noastră în lucrare trebuie să fie această umblare cu Dumnezeu în Christos prin călăuzirea Duhului Sfânt. Ce facem astăzi va fi evaluat de Dumnezeu în perspectiva Împărăției care va veni. ,,Arătarea“ Domnului Isus este nădejdea noastră, dar poate fi și necazul nostru, dacă vom fi făcuți de rușine înaintea lui Christos:

,,Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Christos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Christos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin“ (1 Tim. 6:13-16).

,,De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui“ (2 Tim. 4:8).

,,Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Christos“ (Tit. 2:11-13).

Revenind la unele din cele 9 verbe folosite de apostolul Pavel, trebuie să spunem că ,,primordialitatea predicării Cuvântului“ care-i scoate pe oameni din lumea iluziilor istorisirilor închipuite care le gâdilă urechile, este caracterizată astfel:

Predicarea trebuie să urmărească aceste trei scopuri: condamnarea, avertizarea și îndreptarea (mustră, ceartă, îndeamnă). Firea pământească se împotrivește și o astfel de predicare nu va fi populară. Nu trebuie să urmărim însă popularitatea, ci propășirea în sfințire. Ca să-l cităm pe unul care a găsit o exprimare fericită: ,,Predicatorul trebuie să-i tulbure pe cei confortabili și să le dea confort celor tulburați“.  El trebuie să le spună ascultătorilor ceea ce au nevoie să audă, nu ce le-ar place să audă.

II. Privește la exemplul meu

Pavel îl îndeamnă pe Timotei ,,să-și împlinească bine slujba“, dându-se pe sine însuși drept exemplu. Circumstanța în care se găsește apostolul Pavel îi dă ocazia să vorbească despre două situații dificile în viața oricărei persoane: moartea și singurătatea.

,,Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui“ (2 Tim. 4:6-8).

Când folosește expresia ,,ca o jertfă de băutură“, apostolul Pavel folosește o metaforă a finalului. Această jertfă de băutură era pentru evrei jertfa de la urmă care, turnată pe altar, încheia procesiunea pentru jertfa ca dar de mâncare și arderea de tot (Num. 15:1-10). ,,Ca o jetfă de băutură“ însemna în vernacularul evreiesc ,,pentru ultima fază“.

Ca și Pavel, când ne aflăm în fața morții putem avea trei atitudini; îngrozirea, resemnarea sau anticiparea.

Un exemplu de groază în fața morții este, surprinzător în viața patriarhului Iov (Iov 9:34; 10:18-22) și în împăratului David (Psalmul 88).

Un exemplu de resemnare în fața morții se găsește în meditațiile lui Iov (Iov. 14:1-2) și în meditațiile lui Solomon din cartea Eclesiastul:

,, … până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat“ (Eclesiastul 12:7).

Un exemplu de anticipare a morții este în mărturia apostolului Pavel despre revelațiile cerești (2 Cor. 12:1-5) și despre dorul de a ajunge iar acolo:

,,Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Christos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci, pentru mine, a trăi este Christos şi a muri este un câştig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Christos, căci ar fi cu mult mai bine, dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup“ (Filipeni 1:20-24).

Pasajul imediat următor din scrisoarea apostolului Pavel către Timotei vorbește despre singurătate. Dacă viața este definită ca ,,existența relațiilor cu mediul înconjurător“, singurătatea poate fi definită și ca o moarte incipientă. Tema singurătății ocupă în întregime finalul scrisorii (2 Tim. 4:9-22). Apostolul o prezintă ca pe o tovarășă de drum pentru el și pentru mulți dintre colaboratorii lui. Distingem câteva cauze ale singurătății:

Singurătatea pierderii unui ucenic (4:10). Este cazul lui Dima, un om în care s-a investit Pavel. Plecarea lui spre atracțiile lumii din cosmopolitul Tesalonic i-a lăsat apostolului un gol în inimă. Subliniați acel melancolic ,,m-a părăsit“ scris de Pavel. Apostolul nu spune că Dima l-a părăsit pe Dumnezeu sau că ar fi căzut de la credință, cum sugerează multe predici și poezii, ci că Tit l-a părăsit pe el. Un ,,părinte spiritual“ nu renunță ușor la niciunul din colaboratorii total consacrați în lucrare. În Tesalonicul de atunci și în multe alte biserici locale de pretutindeni sunt astfel de ,,Dima“ care au părăsit linia întâi a frontului ca să stea ,,la calabalâcuri“.

Singurătatea lucrătorului este amintită pe locul al doilea. Pavel pomenește numele câtorva lucrători care au plecat singuri în diferite ținuturi. Crescens s-a dus în Galatia (4:10), Tit a plecat în Dalmatia (4:10), Tihic a fost trimis de Pavel la Efes (4:12). Singurătatea n-a fost numai tovarășa de drum a lui Pavel și Timotei. Toți ceilalți colaboratori ai lor au plecat singuri. Pentru că n-avem epistole adresate lor nu le știm nici durerile și nici problemele, dar au fost cu siguranță destule.

Pe locul al treilea este pomenită singurătatea trădării (4:14-15). Eram în vizită la Richard Wurmbrand și ne ținea o prelegere împotriva publicității făcute celor răi care fac fapte rele. Ne-a citat cazul acestui ,,Alexandru Căldăraru“ care i-a făcut apostolului Pavel mult rău. ,,Nu ni se dau amănunte, a remarcat nenea Richard. De două mii de ani curioșii ar vrea să afle ce i-a făcut Alexandru lui Pavel, dar nu ni se spune. Apostolul Pavel a pus un punct după numele lui. Este destul. Nici nu se merită mai mult!“

Cea de a patra amintită de Pavel este singurătatea tribunalului (4:16-19). Fie că a fost vorba despre procesul intentat în Cezareea, fie că a fost vorba despre o primă înfățișare la procesul din Roma, apostolul Pavel a trebuit să calce pe urmele Domnului său și să rămână singur în fața dușmanilor.

Cea de a cincea enumerată de Pavel este singurătatea bolii (4:20). Trofim fusese lăsat în urmă în Milet din cauza bolii. Era acum singur cu foarte multe întrebări în inima lui: Cum de nu l-a vindecat și pe el Pavel? Cum de nu l-a vindecat și pe el Dumnezeu? Trofim n-avea nici un răspuns la aceste întrebări și nu le avea nici Pavel. Singurătatea bolii este una din cele mai grele singurătăți umane. Aflat pe patul morții, cineva a scris pe un petec de hârtie: ,,Trăim și luptăm împreună, dar de murit murim fiecare singuri“.

Singurătatea este o încercare prin care trebuie să trecem, nu o condiție în care trebuie să rămânem! Chiar și când trec prin ,,valea umbrei morții“, copiii lui Dumnezeu au la îndemână resurse extraordanare:

,,Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări“ (Psalmul 84:6).

Care sunt leacurile pe care le-a aplicat apostolul Pavel? Scrisoarea adresată lui Timotei ne recomandă trei:

a. Cărțile (4:13). Cititul este pentru minte ceea ce este gimnastica pentru trup. Adevărata valoare a unei cărți nu este dată de prețul ei, ci de folosul pe care-l aduce. Ar trebui să ne alegem cărțile la fel de atent cum ne alegem prietenii.

b. Oamenii (4:9). Suntem foarte rar așa de singuri cum ne simțim. Dumnezeu are grijă să ne trimită mereu pe cineva care să ne fie aproape. Apostolul Pavel îi trimite lui Timotei salutări de la Eubul, Pudens, Linus, Claudia și … toți frații (4:21). Toți aceștia erau în Roma, nu departe de inima marelui apostol.

c. Dumnezeu însuși (4:17-18). ,,Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi“ (Psalm 46:1). În ciuda gravității situației, Pavel face un joc de cuvinte amuzant. Parafrazând, el spune: ,,Și dacă cezarul acesta nu mă vrea în împărăția lui pământească, nu-i nimic! Se va deschide o ușă și voi trece dincolo în împărăția cerească a lui Dumnezeu!“

O concluzia la finalul acestui studiu

La finalul studierii celor două scrisori ale lui Pavel către Timotei se cuvine să ne întrebăm: ,,Oare și-au atins ele scopul? A reușit Timotei să-și depășească timiditatea, frica, tendința de a ceda mai degrabă decât să se lupte și să sufere pentru credință? Într-un cuvânt, a reușit apostolul să-l determine pe mai tânărul lui ucenic să-i calce pe urme?

Răspunsul se găsește într-un verset obscur din finalul epistolei către Evrei, unde citim:

,,Să știţi că fratelui Timotei i s-a dat drumul. Dacă vine curând, voi veni împreună cu el să vă văd” (Evrei 13:23).

Avem aici confirmarea eficacități celor două epistole. Cuvintele lui Pavel sau transformat în faptele lui Timotei. Ele și-au împlinit menirea, dăltuind într-un om slab un caracter tare. Dacă le citim cu atenție și le ascultăm și noi, aceste cuvinte pot produce aceeași transformare în fiecare dintre noi.

 



Categories: Studiu biblic

Tags:

1 reply

Trackbacks

  1. Sublinieri necesare – B a r z i l a i – e n – D a n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: